Născut în Brăila în anul 1906, Gheorghe Mihoc a fost un matematician și statistician, cu studii urmate la Liceul „Gheorghe Șincai” și Universitatea din București (Facultatea de Științe). Studiile de licență absolvite în anul 1928 le-a completat la Universitatea din Roma, acolo unde Gheorghe Mihoc a obținut în anul 1930 titlul de doctor în științe statistice și actuariale (calcule statistice specifice domeniul financiar și de asigurări).

Gheorghe Mihoc (Sursa: George Șt. Andone, Istoria matematicii în România, București, 1966, p. 425).

            În anul 1934 a obținut și titlul de doctor în matematică la Universitatea din București, cu o teză tot în domeniul statisticii, printre alții și sub îndrumarea lui Octav Onicescu, căruia de altfel i-a devenit ulterior și asistent universitar (1937). În mai puțin de 10 ani a urcat toate treptele ierarhiei universitare, fiind numit profesor.

Teza de doctorat în matematică a lui Gheorghe Mihoc susținută la Facultatea de Științe a Universității din București în anul 1934. Să observăm comisia de îndrumare a acestei teze, formată din personalități consacrate ale științei matematice românești: Pompei, Davidoglu și Onicescu.

            De-a lungul timpului și-a desfășurat activitatea profesională și la Școala de Statistică și Actuariat, Școala Politehnică, Institutul Central de Statistică, Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale și la Universitatea din București (Facultatea de Matematică-Fizică după 1948), unde a fost și rector între anii 1963 și 1968, dar și în cadrul Centrului de Statistică al Academiei Române, Mihoc având rolul principal în înființarea acestei instituții. A condus pentru o perioadă și acest centru, chiar și Academia Română pentru o scurtă perioadă de timp, în cadrul căreia a fost primit ca membru corespondent încă din anul 1955. Mihoc a fost membru și în instituții internaționale precum Institutul Internațional de Statistică sau Societatea Internațională de Biometrie. La Universitatea din București, în perioada în care Mihoc a fost rector, au avut loc două evenimente importante. Primul a fost aniversarea centenarului Universității din București (1864-1964), eveniment festiv amplu cu invitați din străinătate de la cele mai prestigioase instituții de învățământ superior și nu numai. Al doilea eveniment care se leagă de numele lui Gheorghe Mihoc și perioada în care a fost rector este înființarea la 29 iulie 1967 a Muzeului Universității din București.

Gheorghe Mihoc la Congresul matematicienilor români din anul 1956 (Sursa: George Șt. Andone, Istoria matematicii în România, București, 1966, p. 423).

            Gheorghe Mihoc a publicat mai multe lucrări importante în domenii asupra cărora și-a pus amprenta precum statistică matematică și cercetări operaționale sau dependența cu legături complete și aplicațiile teoriei probabilităților în actuariat. De remarcat faptul că în activitatea sa profesională, i-a urmat îndeaproape mentorului său, Octav Onicescu, cel care înființase prima catedră de probabilități din România și una dintre primele din lume.

O lucrare scrisă de Gheorghe Mihoc despre Academia Română, al cărei președinte a fost în anii 1980 și 1981

            Astăzi dincolo de lucrările sale (în număr de peste 180, nu doar lucrări științifice – Calculul probabilităților, Tratat de matematici actuariale, Legea limita de probabilitate a numărului de iterații de lungime data, Tratat de statistica matematică, Matematici aplicate în statistică, ci și manuale pentru învățământul preuniversitar și universitar), discipolii (a fost profesor pentru zeci de generații de absolvenți și coordonator pentru mai mulți studenți doctoranzi) și istoricii matematicii care-i prețuiesc memoria, putem observa că un institut al Academiei Române, urmaș al Centrului de Statistică, îi poartă numele – Institutul de Statistică Matematică şi Matematică Aplicată „Gheorghe Mihoc- Caius Iacob” al Academiei Române (Caius Iacob a fost inițiatorul institutului de matematică aplicată înființat în 1991) – iar în țară au loc diferite concursuri matematice pentru elevi sub numele lui „Gheorghe Mihoc”, o altă formă de recunoașterea a importanței și de păstrare a memoriei sale.

Semnătura lui Gheorghe Mihoc (Sursa: George Șt. Andone, Istoria matematicii în România, București, 1966, p. 425).

Bibliografie

Andone, George Șt., Istoria matematicii în România, București, 1966, p. 421-435.

Mihoc, Gheorghe, Memoriu de titluri lucrări, București, 1946.

Mihoc, Gheorghe, Academia Republicii Socialiste România. Scurt istoric, București, 1981.

Mihoc, Gheorghe, Asupra proprietăților generale ale variabilelor statistice interdependente. Teză de doctorat, București, 1934, disponibilă la adresa https://www.scribd.com/doc/308190895/Gheorghe-Mihoc-Teza-de-doctorat-1934, accesată la 15.11.2021.

Mihoc, Gh., Ciucu, G., Craiu, V., Teoria probabilităților și statistică matematică, București, 1978.

Vlada, Marin, Contribuția acad. Gheorghe Mihoc (1906-1981) la dezvoltarea școlii matematice românești, http://www.c3.cniv.ro/?q=2016/mihoc, accesat la 15.11.2021.

„Info INS”, nr. 11, septembrie 2018.

https://ismma.ro/?page_id=36, accesat la 15.11.2021.

https://www.genealogy.math.ndsu.nodak.edu/id.php?id=84582&fChrono=1, accesat la 15.11.2021

http://www.unibuc.ro/, accesat la 15.11.2021.

https://mathshistory.st-andrews.ac.uk/Biographies/Mihoc/, accesat la 15.11.2021.

https://www.youtube.com/watch?v=ag0wmNOyDTA, accesat la 15.11.2021.

https://cnghsincai.ro/memorialul-gheorghe-mihoc/, accesat la 15.11.2021.

Post Views: 284