Nanu-Muscel Ion (Ioan) George
(1862-1938)
Profesor la Facultatea de Medicină (Universitatea din București) din anul 1919
Catedra de clinica I-a medicală
Clinica I-a medicală
Catedra de clinica III-a medicală
Clinica III-a medicală
Născut la Câmpulung Muscel.
„En 1892 a sévi à paris et dans la banlieue une épidémie de choléra don’t les caractères insolites ont provoqué déjà de nombreuses discussions.
Nous avons pu observer un grand dans le service d’isolement de l’hôpital Necker, service qui avait été placé sous la direction de M. le professeur Peter.
- le professeur Peter, dont nous avons eu l’honneur d’être l’externe en 1891, a bien voulu nous associer aux soins qu’il donnait aux cholériques et nous ouvrir les portes de son laboratoire pour y poursuivre des recherches bactériologiques. Ce sont les notes cliniques, bactériologiques et thérapeutiques prises sous la direction de cet éminent maîtrem que nous publions dans cette étude. Mais ici, il nous faut faire une remarque; ce n’est pas une description complète du choléra que nous voulons donner ce n’este pas non plus une histoire de l’épidémie de 1892 (il n’est guère possible, à l’heure actuelle, d’écrire celle-ci); nous voulons seulement attirer l’attention sur les faits qui nous ont le plus frappé, et sur ceux qui nous ont paru avoir une réelle importance au point de vue pratique.
D’ailleurs, nous laisserons de côté la question de doctrine touchant la genèse du choléra en général et celle du choléra de 1892 en particulier; cette question a été abordée par M. Peter à l’Académie de médecine et nous ne pourrions ici que reproduire sa communication et la discussion qu’elle a provoquée dans la savante assemblée”.
Sursa: Ioan-George Nanu, Le choléra de 1892 observé a l’hospital Necker, Paris, 1893, p. 7, 8.
„Cuvântarea D-lui Prof. N. Gheorghiu Rectorul Universității din București.
Doamnelor și Domnilor,
Domnule Profesor,
Te rog să-mi dai voe să spun câteva cuvinte în tripla mea calitate pe care o am vis-a-vis de D-ta. Ca elev, sunt elevul D-tale. Mi-aduc aminte sunt câteva decenii de când am plecat pentru studii la Paris făcându-mi cinstea să ma iei cu D-ta.
Sosit la Paris cu D-l Nanu extern al Spitalelor din Paris, unde puteam să încep stagiul meu spitalicesc mai bine decât la spitalul Necker în serviciul Profesorului Michel Petter al cărui extern erai?
Ți-am devenit elev, într’adevăr externul Ion Nanu se bucura de o considerație specială atât din partea Profesorului, cât și din partea șefului de clinică Marfan și a internului Appert.
Noi stagiarii eram în admirațiunea D-tale când examinai bolnavul și când te rugam să ni-l prezinți și nouă, să ne faci o clinică asupra lui, lucru pe care-l făceai cu foarte multă bună-voință.
Nu mă prinde mirarea că astăzi, când în a doua mea calitate de coleg și rector al Universității să te văd considerat ca cel mai mare clinician al nostru, demn urmaș al Profesorului Marcovici, al Profesorului Stoicescu, pe care poate i-ai întrecut.
Ești un clinician născut, iar nu făcut, și atât Facultatea de medicină, cât și Universitatea nu poate decât să regrete plecarea D-tale dintre noi.
Calitatea a treia a mea, este mult mai plăcuta să-ți o aduc aminte, este vorba de prietenia noastră de totdeauna, căci am băut apă împreună din Râul Târgului și dela fântâna Crasan.
Când Nică Nanu venea în vacanța cea mare la Câmpu-Lung, fiind elev în liceu, noi elevii din clasele primare, ne bucuram și eram mândri când îl vedeam sosind în orașul natal.
Bun și blând, cu surâsul pe buze totdeauna, binevoitor, ne protejai și ne dădeai consilii bune, erai pentru noi un bun sfătuitor și un mare protector.
Nică dragă, termin aceste cuvinte spunându-ți să fi sănătos și să trăiești, pentru plăcerea de a te vedea printre noi, pentru fericirea familiei și mulțumirea noastră”.
Sursa: ***, Profesorului I. Nanu (Muscel), [f.l.], [f.a.], p. 19, 20.
