Popa Gr. T.

(1892-1948)

Profesor la Facultatea de Medicină (Universitatea din București) din anul 1942

Transferat de la Universitatea din Iași

Catedra de anatomie umană și embriologie

Institutul de Anatomie Umană

„Profesorul I. Cantacuzino

În câteva pagini mici nu se poate face, cât trebuie, istorie vieții și a operei unui mare om. Nici nu vom încerca. Aci vom extrage aspectele cele mai izbitoare dintr’o strălucită figură, aspecte care să poată fi date drept model și să servească, mai ales tineretului, ca ideal. Viața oricărui om oricât de neînsemnat, prezintă momente cari pot sluji aleșilor, a personalităților rare care au lăsat urme adânci în traiul coelctiv al unui neam sau chiar al omenirii, acelea ne arată prin exemplul existenței lor, care-I drumul de urmat pentru a ne îndrepta către perfecțiune. Viața este o continuă muncă, o foarte obositoare muncă, pe care o întîmpină numeroase greutăți, desamăgiri multe, și greșeli nenumărate.

[…].

  1. Schița vieții profesorului Cantacuzino

S’a născut în București la 13/25 Noemvrie 1863. Tatăl său era jurist și fusese ministru sub Cuza-Vodă. Mama sa era fiica generalului Mavros care fusese secretarul lui Kisseleff. Părinții fiindu-i foarte bogați el a putut avea, chiar dela primii pași o educație deosebit de aleasă. Până la 16 ani a învățat acasă, având profesori străini dintre cei mai buni. La 1879 a plecat l Paris unde a studiat la liceul Louis le Grand, În 1882 își luă bacalaureatul și începu studii la Sorbona, unde ajuse la licența în filosofie în 1885. În acest an se întoarce în țară de-și face stagiul militar, după care din nou se duce la Paris (1886). Dela 1886 la 1889 urmează științele naturale la Sorbona, iar vara începe să lucreze la stațiunea maritimă de la Roscoff. La 1887 începe și studiul medicinei. În 1891 își ia licența în științele naturale. Lucrează apoi la institutul Pasteur (în anii 1892-93) în laboratorul lui Elie Metchnikoff, iar în 1894 își trece teza de doctor în medicină (Recherches sur le mode de destruction du vibrion cholérique dans l’organisme). În același an (1894) se întoarce în țară și este numit profesor suplinitor de Morfologie animală la Facultatea de Științe din Iași. Dar în acest post nu rămâne decât doi ani, după care demisionează și se reîntoarce în Franța. Între anii 1896-1901 lucrează în institutul Pasteur ca asistent al lui Metchnikoff. În 1901 se întoarce în țară, unde este numit profesor de medicină experimentală la Facultatea de Medicină din București. Tot atunci înființează și laboratorul de medicină experimentală. În 1904 studiază și prepară, în laboratorul său, serul antistreptococic, iar în 1905 începe a prepara serul antidisenteric. Tot în acest an a fondat «Revista Științelor medicale», care există și astăzi”.

Sursa: Gr. T. Popa, Învățații noștri. Dr. I. Cantacuzino, București, [f.a.], p. 5, 6.