„Așa de mult ne-au șocat evenimentele din ultimele zile, încât acum liniștea ce s-a lăsat peste cetatea lui Bucur ni se pare cumva nefirească. Larma străzii, marșurile repetate spre Televiziune și Guvern, sunetul portavocilor, toate acestea sunt amintiri. «Golania» este și ea o amintire. Cum arăta Bucureștiul ieri dimineață? Rănile nopții apocaliptice din 13 iunie a.c. (zi nefastă) nu pot fi oblojite cu una cu două. Pereții instituțiilor incendiate sunt…

„Dl. gen. mr. Penciuc, cel care asigurat protecția guvernului, împreună cu trupele militare și grupele de muncitori, de mineri în primul rând, de teroarea bandelor dezlănțuite, îmi arată o parte din «recuzita» celor care demonstrau «pașnic», așa cum susțin cu nerușinare avocații lor, bine plătiți. O colecție înfricoșătoare de cuțite, bare de fier, țepușe, bidoane cu benzină și sticle incendiare, satâre și munceacuri (o armă cu lanț) și snopuri întregi…

„În ziua de 13 iunie, pe tronsonul de cale ferată Valea Sadului – Lainici, între orele 20,56 și 22,19 s-a întrerupt alimentarea cu energie electrică. Se știa că au plecat minerii din Valea Jiului către București. Să fie doar o simplă întâmplare această întrerupere de energie electrică? (Emilia Rouă)ˮ. Sursa: „Adevărul”, 15 iunie 1990, p. 1. [Vlad Mihăilă]