Bucică Ioan
(1882-1957)
Născut la Slatina
Profesor la Facultatea de Medicină Veterinară
Catedra de clinica și patologia chirurgicală
Catedra de clinică chirurgicală, obstetricală și medicină operatorie
Catedra de podologie și medicină operatoare
Într-o lucrare extraordinară pentru domeniul său și mai ales pentru timpul său, I. Bucică și I. Eftimescu scriu despre podologie numind-o „artă-știință” și despre potcovari drept „artiști potcovari”:
„Față cu progresele vizibile ale Podologiei în toate țările civilizate și mai ales cu importanța deosebită pe care această știință a căpătat-o în ultimul timp și în țară la noi, ne propunem: prin darea la lumină a acestei lucrări:
- Să punem la îndemâna studenților în medicină veterinară cunoștințele de ordin teoretic și practic, ce privesc studiul Podologiei, în scopul de a-i pregăti pentru viitoarea lor profesiune în această ramură.
- Să prezentăm medicului veterinar un ghid, care să cuprindă toate perfecționările tehnice realizate în timpul și după războiu, în scopul de-a și le putea însuși și aplica cu folos în practica carierei lui, dând sfaturi ori de câte ori va fi nevoe, privitor la această ramură așa de importantă în profesiunea sa.
- Să oferim crescătorilor de animale și ofițerilor cunoștințe folositoare asupra felului cum trebuesc îngrijite, curățite și potcovite copitele mânzului și calului vârstnic, precum și care sunt mijloacele de a potcovi caii, pentru multiplele servicii ce li se cer.
Să dovedim apoi, ce mare înrâurire are această artă-știință asupra păstrării în bune condițiuni a calului și boului, fapt care la noi, mai cu seamă pentru acesta din urmă, încă nu se bănuește.
- Să arătăm în fine, din punct de vedere teoretic, maeștrilor potcovari, ucenici sau calfe – modul cum să-i inițieze, conducă și perfecționeze în această ramură profesională, scoțându-i adevărați artiști potcovari, cari, răspândiți prin diferite unghiuri ale țării – ca militari sau civili – să poată contribui cu folos la păstrarea în bune condițiuni a efectivului național cabalin și bovin”.
Sursa: I. Bucică, I. Eftimescu, Tratat practic de podologie, București, 1935, p. 5.
Profesorul I. Bucică a luat parte la Primul Război Mondial în calitatea sa de medic veterinar cu grad în armată. La vremea respectivă exista, normal, doar Școala Superioară de Medicină Veterinară. Bucică avea să aștepte încheierea războiului și încă ceva timp până când în 1921 a fost înființată Facultatea de Medicină Veterinară în cadrul Universității din București. Facultatea era o instituție conformă cu problemele și complexitățile medicinei veterinare, dar și potrivită cu necesitățile noii societăți românești de după război.
Luând direct parte la război, Bucică avea o cu totul altă viziune care evident era potrivită cu realitățile de la „firul ierbii” ale medicinei veterinare și în consecință a găsit necesar să redacteze câteva propuneri pentru îmbunătățirea situației sale aplicate în primul rând la necesitățile războiului. Dintre acestea, amintim câteva:
„Propuneri
- Independența Corpului veterinar militar cu mărirea cadrelor.
- Mărirea personalului veterinar inferior: infirmieri și potcovari.
- Instruirea în sensul absolut practic a personalului veterinar inferior.
[…].
- Organizarea unor cărucioare ușoare și solide, trase de un cal, pentru transportul materialului sanitar veterinar.
- Spitalele veterinare să fie în timpul campaniei mai aproape de front.
- Să se prevadă un laborator de microscopie veterinară, la fiecare reședință de Armată și la Spitalele de cai.
- Organizarea sistematică – din timp de pace – a Abatoarelor de campanie”.
Sursa: I. Bucică, Serviciul veterinar la Divizia 3-a pe timpul campaniei, [f.l.], [f.a.], p. 40, 41.
