Enăceanu, Ghenadie

(1835-1898)

Decan al Facultății de Teologie în perioada noiembrie 1884-februarie 1887

Profesor la Facultatea de Teologie

Catedra de Enciclopedia Studiilor Teologice/Catedra de lstoria Bisericească Universală și a Românilor

Născut în Iași, județul Iași

„Începutul creștinătățeǐ la Românǐ în faça datelor istorice, de care dispunemŭ, este pĕnĕ acum o cestiune, ce se póte resolva numaǐ în modŭ indirectŭ. Relatările istorice positive pĕnĕ acum ni lipsescŭ, și datele, de care dispunemŭ, nu privescŭ în modŭ directŭ la acéstă cestiune. Ele nu tractéză direct despre creștinarea Românilor, arĕtând pe creștinatoriǐ lor, locul de creștinare și modul, cum s’a operatŭ acestŭmare actŭ la unŭ poporŭ, care, dupe istoriciǐ slavǐ, presintă unŭ esemplu frăpătorŭ în acea, ce privesce afecțiunile neclătite către credința strĕmoșilor lor, cu tóte dificultățile condițiunilor, în care eǐ aŭ trebuit să o mărturisǐască”.

Sursa: Ghenadie Enăcenu, Creștinismul în Dacii și creștinarea românilor, Bucuresci, 1875, p. 3.

„Tóte înkipuirile, ce aŭ intrat în stemele vekǐ ale țărilor române, în sigiliile orașelor nóstre, ale Domnitorilor, saŭ ale decoborîtorilor lor, o dată făcéŭ parte din cultul religios al poporuluǐ vekiŭ românesc. Cu introducerea creștinismuluǐ în Daciǐ de către învătăceiǐ Apostolilor și de legiunile romane, Sórele și Luna cu o Stea, Corbul saŭ Vulturul, Bourul, Leul, Șérpele, Peștele și Copacul, tóte obǐecte de cult ale religiunilor daco-romane, aŭ încetat de a maǐ fi adorate cu cinstire dumneḑeéscă, dar ele s’aŭ păstrat până astă-ḑǐ prin icónele lapidare, desgropate de supt straturile de pămênt, suprapus de vécuri, și se găsesc în memoria poporuluǐ românesc, vĕdite pănă astă-ḑǐ prin ḑicătorile, poveștile, credințele și cântecele luǐ și în sfêrșit prin eraldica românéscă. Așa că astă-ḑi poporul românesc se înfățișază lumeǐ, ca cel maǐ bun creștin, făcêndu-șǐ cu acésta în decursul vécurilor pașiǐ trebuitorǐ pentru cultivarea sa, ǐar de altă parte, el, ne maǐ putênd adora iubitul sĕŭ trecut strămoșesc cu cult religios, l’a păstrat în memoria și prin limba sa, și la timp l’a ficsat în eraldica țăreǐ, unde îl putem vedea și pănă astă-ḑǐ cu înțelesurǐ de acum politico-sociale”.

Sursa: Ghenadie Enăceanu, Eraldica vekie a românilor. Stemele țărilor în fața religiunilor daco-romane, cabirismul și mitraismul, București, 1894.

Lucrări scrise:

            Enăceanu, Ghenadie (Archimandritul), Esplicația Evangeliei din Dumineca lăssatului de carne. Matheiu 25. 3-46, Bucuresci, 1864.

            Enăceanu, Ghenadie (Archimandritul), Explicația evangelieǐ din I. Dumineca a marelui post. Ioan 1. 43-51, Bucuresci, 1864.

            Enăceanu, Ghenadie (Archiereul), Discurs funebru rostitŭ la înmormĕntarea reposateǐ Anichei I. Manu, la 21 August 1872, București, 1872.

            Enăceanu, Ghenadie (Episcopul Argeșului), Discursu funebru rostit de Archiereul Genadie, fost Episcop de Argeșiŭ la ceremonia funebră a repausatului Nicolae Greceanu în Biserica Sf. Nicolae (Tabacu) din Calea Mogoșói, la 25 Iuliŭ 1871, Bucuresci, 1872.

            Enăceanu, Ghenadie (Archiereul), Albina muzicală. Coprinzând în sine tipurile cele mai uzitate ale prosomiilor (podobiilor) celor opt glasuri, făcute a se cânta întocma ca în grecește, și Cântări Serbătorale din Triod, Penticostar, Octoih și Minee, București, 1875.

            Enăceanu, Ghenadie, A doua carte pastorală a Prea Sănției Sale, Bucuresci, 1876.

            Enăceanu, Ghenadie, Liturgica seŭ explicația seriviciului divin, Bucuresci, 1877.

Esplicația Evangeliei din Dumineca lăssatului de carne. Matheiu 25. 3-46, Bucuresci, 1864.

            Ghenadie, Enăceanu (Archimandritul), Explicația evangelieǐ din I. Dumineca a marelui post. Ioan 1. 43-51, Bucuresci, 1864.

            Ghenadie, Enăceanu (Archiereul), Discurs funebru rostitŭ la înmormĕntarea reposateǐ Anichei I. Manu, la 21 August 1872, București, 1872.

            Ghenadie, Enăceanu (Episcopul Argeșului), Discursu funebru rostit de Archiereul Genadie, fost Episcop de Argeșiŭ la ceremonia funebră a repausatului Nicolae Greceanu în Biserica Sf. Nicolae (Tabacu) din Calea Mogoșói, la 25 Iuliŭ 1871, Bucuresci, 1872.

            Ghenadie, Enăceanu (Archiereul), Albina muzicală. Coprinzând în sine tipurile cele mai uzitate ale prosomiilor (podobiilor) celor opt glasuri, făcute a se cânta întocma ca în grecește, și Cântări Serbătorale din Triod, Penticostar, Octoih și Minee, București, 1875.

            Ghenadie, Enăcenu, Creștinismul în Dacii și creștinarea românilor, Bucuresci, 1875.

            Ghenadie, Enăceanu, A doua carte pastorală a Prea Sănției Sale, Bucuresci, 1876.

            Ghenadie, Enăceanu, Liturgica seŭ explicația seriviciului divin, Bucuresci, 1877.

            Ghenadie, Enăceanu, Eraldica vekie a românilor. Stemele țărilor în fața religiunilor daco-romane, cabirismul și mitraismul, București, 1894.