Otilia Valeria Coman, mai cunoscută sub pseudonimul literar Ana Blandiana, este o poetă româncă, născută la Timișoara în anul 1942. Aceasta a făcut studii de filologie romanică, fiind licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii Cluj. Ana Blandiana a debutat ca poetă în 1954, în reviste de tineret, apoi în revista „Tribuna” şi în antologia 30 de poeţi tineri. A colaborat la multe periodice din ţară, printre care „Viaţa Studenţească” sau „Amfiteatru”. A fost bibliotecară la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din Bucureşti. Datorită dragostei purtate copiilor, a  sensibilității și  a talentului, Ana Blandiana a scris multe poezii pentru copii.

În decembrie 1989 a făcut parte din Consiliu Provizoriu al Frontului Salvării Naţionale, din care a demisionat la scurt timp, în semn de protest faţă de transformarea Frontului Salvării Naționale în partid politic [1]. A fost unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice şi preşedinte al organizaţiei în perioada 1991-2001. Este preşedinta Fundaţiei Academia Civică, director fondator al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighet, membră a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).
Totuși, cel mai important aspect de menționat din bibliografia acesteia este felul în care destinul scriitoarei a fost marcat de brutalitatea regimului comunist. Deși avea o fire sensibilă, scriitoarea,  o mare iubitoare de cărți și de cultură, a avut curajul de a refuza compromisul literar și de a „lupta”, odată cu căderea regimului comunism, împotriva nedreptăţilor istoriei. Trăind într-o lume lipsită de libertate, dar plină de represiuni, scriitoarea a ales să trăiască întotdeauna ghidată de sentimentul onestităţii: faţă de ea însăşi, de oamenii din jur şi faţă de publicul căruia i-a dedicat poeziile sale (chiar dacă acest lucru i-a dăunat de mai multe ori).
De la o vârstă fragedă, Ana Blandiana a fost martora nedreptăților comise în timpul regimului comunist, nedreptăți care i-au provocat multă suferință. Avea doar  șase ani atunci când tatăl său, preotul Gheorghe Coman, a fost arestat sub acuzația de „duşman al poporului” şi întemniţat în închisorile comuniste [2].
Și cariera literară a Anei Blandiana a fost presărată cu multe interdicții. Aceasta a debutat atunci când era în ultima clasă de liceu. Fiind fiica unui deținut politic, aceasta a știut că nu putea să își publice poeziile cu adevăratul său nume. Astfel, s-a gândit la un pseudonim, „Blandiana” care reprezenta locul de naştere al mamei sale, iar „Ana” era  „rimă pentru Blandiana”, după cum scriitoarea a mărturisit în nenumărate interviuri [3]. Faptul că tatăl era închis, i-a făcut imposibilă și intrarea la facultate (aceasta a trebuit să aștepte patru ani până când a putut să devină studentă a Facultății de Filologie).
Unele din poeziile Anei Blandiana nu au putut scăpa de cenzura comunistă. Altele au iritat oficialitățile comuniste, în special pe dictatorul  Nicolae Ceaușescu.

Anei Blandiana i-a fost interzis să mai publice după ce în 1984 i-au apărut în revista „Amfiteatru” patru poezii „subversive”.  Una se termina cu versurile: „Eu cred că suntem un popor vegetal/Cine a văzut vreodată/Un copac revoltându-se?” şi a fost considerată de cenzura ceauşistă un îndemn la răscoală [4]. Pe tot parcursul anului 1985 Ana Blandiana nu a mai putut publica nimic. Trei ani mai târziu, i-a fost publicat volumul de versuri pentru copii Întâmplări de pe strada mea care avea să-l facă celebru pe motanul Arpagic – parodia imaginii lui Nicolae Ceaușescu. O carte de copii devenea un pamflet politic pe care adulții îl citeau cu mult interes. Ca urmare, numele Anei Blandiana a fost interzis, iar cărţile ei scoase din biblioteci. Ulterior a primit o nouă interdicție de publicare, care de acea dată era definitivă, și a fost supusă unei supravegheri atente la domiciliu.
Totuși, nu după mult timp de la acest eveniment, la Timișoara a izbucnit revoluția.  În câteva zile, regimul comunist a căzut, iar  Nicolae Ceaușescu  a fost executat. Ana Blandiana a povestit, în câteva interviuri, cum la revoluție au fost implicate „două categorii de oameni”: prima categorie strigând „Jos Ceaușescu” și cea de-a doua „Jos comunismul” (aceasta considerând că prima „categorie de oameni” a fost cea care a câștigat) [5].
 Scriitoarea a aflat că face parte din Consiliul Frontului Salvării Naţionale de la televizor.  Aceasta a refuzat funcţia de vicepreşedinte al Frontului. Într-un interviu, Ana Blandiana a povestit cum, după patru şedinţe, şi-a depus demisia din Consiliul Frontului, fiind convinsă de „aranjamente” şi de faptul că acolo aveau nevoie de „o persoană de pus în vitrină”.  De asemenea, aceasta a mărturisit cum în sufletul ei „crescuse un fel de iritare” pentru că toată lumea o  trata ca făcând parte din conducerea ţării [6].
Totuși, scriitoarea a continuat să fie o „luptătoare” pentru libertatea civică din România, numărându-se printre fondatorii Alianței Civice și a Fundației Academia Civică. Pentru a reconstrui și păstra memoria poporului român din timpul perioadei comuniste și pentru a-i ajuta pe tineri să afle informații prețioase (reale, nu falsificate) despre istoria contemporană a României, Ana Blandiana, în calitate de președintă a Fundației, a venit cu propunerea construirii Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Scriitoarea a afirmat că „societatea comunistă a fost una extrem de secretă, în care totul era secret, în care numai victimele știau ce li se întâmpla” [7].

Memorialul reprezintă o lecție, o modalitate prin care generația tânără și persoanele care nu au suferit de persecuțiile comuniste să cunoască adevărul, fața adevărată a comunismului.

[1] http://www.anablandiana.eu/biografia_ana_blandiana.htm, accesat în data 14.04.2020.

[2] https://www.youtube.com/watch?v=qDnlabfZ0hA&t=6746s, accesat în data de 14.04.2020.

[3] https://www.youtube.com/watch?v=0K8ftX10d9c&t=181s, accesat în data de 14.04.2020.

[4] https://evz.ro/ana-blandiana-intrebat-craciun.html, accesat în data 15.04.2020.

[5] https://romanialibera.ro/special/reportaje/exclusiv–ana-blandiana–despre-lovitura-de-stat-din-1989-si-misterul-basculantei-cu-copii-210408, accesat în data 15.04.2020.

[6] https://romanialibera.ro/special/reportaje/exclusiv–ana-blandiana–despre-lovitura-de-stat-din-1989-si-misterul-basculantei-cu-copii-210408, accesat în data 15.04.2020.

[7] https://unimedia.info/ro/news/caea69b5bff569d0/interviu-ana-blandiana-despre-tineretea-in-comunism-de-ce-a-fost-nevoita-sa-publice-sub-un-pseudonim-si-ce-eveniment-din-copilarie-a-marcat-o-pe-viata.html, accesat în data 15.04.2020.

Surse: [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7], [8].

[Alexandra Dănălache]

.

(înregistrare You Tube) Discursuri ale Anei Blandiana din 1990

(11 mai 1990) „Scrisoare deschisă doamnei Ana Blandianaˮ

(12 mai 1990) „Stimată doamnă Ana Blandianaˮ

(12 mai 1990) „Primim la redacție. Scrisoare deschisă doamnei Ana Blandiana”

(15 mai 1990) „Malformația Anei Blandiana”

(24 mai 1990) „O duminică aproape obișnuită”