„După o zi de muncă, o seară de zbucium urmărind la T.V.R. declarațiile domnilor Răzvan Theodorescu și Emanoil Valeriu despre devastarea sediului din Calea Dorobanților de către manifestanți (citez din memorie: Banda video privind devastarea încă nu a putut fi prezentată. O vom face în cursul nopții), după «Coppa del Mondo» și apoi, din nou «Actualitățile» cu vandalismele celor din fosta «Piață a Golanilor», după trei ore de somn am fost trezit de un telefon. Mi se comunica: Sediul partidului nostru, sediul redacției noastre au fost devastate. Minerii, veniți în cursul primelor ore ale zilei de 14 iunie, confundând aceste sanctuare ale democrației cu galeriile lor din adâncuri, au distrus bunuri materiale în valoare de multe milioane de lei. Cerem, și pe această cale, domnului Iliescu, conducerii F.S.N., guvernului să trimită o comisie care să constate valoarea distrugerilor și să le suporte. Cine? Ori acești vandali, ori dumnealor. Nu țara și nici bugetul ei!
În jumătate de oră am ajuns la locul de muncă. Aici, zeci de figuri, care mai de care scoase parcă din filmele de groază, înarmate la brâu cu topoare și bâte, aruncau pe ferestre documente, articole, mașini de scris, faxuri, xeroxuri, minifoane etc., dându-le foc. Nici legionarii și nici comuniștii lui Ceaușescu nu au îndrăznit să «opereze» în acest fel. Au strâns totuși ceva și cei care au făcut-o nu erau mineri. Erau în…civil. Actele noastre, cărțile de muncă, adresele au fost luate cu grijă și duse într-un loc «necunoscut».
A zăbovi mai mult în fața sediului echivala cu o confruntare inegală: legea bâtei acționa într-o asemenea manieră cum țara noastră n-a mai cunoscut-o. Oameni ale căror opinii nu coincideau cu cele ale monștrilor cu căști și lămpașe, cădeau secerați de lovituri. Erau apoi de urgență «îmbarcați» în mașini și transportați spre puncte necunoscute. Șefi ai acestor așa ziși oameni, erau câțiva «civili». E drept, printre ei se aflau și câte unul mai curat, care îi dirija spre «locul de muncă».
Pe stradă se transformaseră în anchetatori. Cereau documente de identitate cu toate că abia silabiseau. Deveneau agresivi, chiar și numai dacă nu le plăcea figura cuiva. Multe femei au fost maltratate pentru că au rezistat rânjetelor lor și apropourilor grosolane. Aceste specimene – 10 000, cum afirma domnul Iliescu – și-au părăsit locul de muncă cu toate că au mari datorii față de țară. Relatarea Rompres din 12 iunie se referea la zeci de mii de tone de cărbune restantă față de plan. Și tocmai ei s-au găsit să pună «ordine» în altă ogradă.
Am fost obligați să nu ne desfășurăm activitatea timp de trei zile, iar de astăzi o facem direct în tipografie, până când domnul Iliescu ne va pune la dispoziție un nou local. Ne-am plimbat pe străzi însă. Aspectele erau jalnice. Nu numai oameni loviți, dar și case ale unor personalități și instituții de învățământ și cultură au fost devastate. În «atenția» acestor agresori era o anumită categorie de oameni. Ei strigau fără jenă: «Moarte intelectualilor». Până aici s-a ajuns!
De instigarea lor se face vinovată, în mare parte, televiziunea, care a prezentat tendențios situația deformând adevărul. Adică, oglindind numai o parte a realității, ascunzând cu grijă cealaltă parte.
Partidul Național Țărănesc – creștin și democrat, ziarul «Dreptatea» condamnă orice agresiune, indiferent de unde ar veni, inclusiv cea comisă asupra colegilor de la T.V.R., dar nu pot rămâne indiferenți la afirmațiile mincinoase ale acestor profesioniști. Ei au incitat țara, afirmând că în sediul partidului nostru au fost găsite droguri, sticle incendiare, muniții, apoi au adăugat la numai câteva ore și arme automate, dar când a fost vorba de a le prezenta au schimbat «subiectul», dându-l uitării. Dar minciuna și instigarea au fost transmise. A mai fost prezentat un băiat pe micul ecran care spunea că ar fi fost injectat cu o substanță halucinogenă și trimis apoi de P.N.Ț.-c.d. în Piața Universității. Atunci când arăți asemenea fapte grave, verifici și autenticitatea. N-au făcut-o, n-au vrut, sau mai bine zis au avut interes. Partidul, ziarul nostru nu au cabinet medical. Deci, colegi de la televiziune, cine minte? Cine instigă? Cine l-a injectat?
Vineri, 15 iunie, așa-zișii mineri au părăsit Capitala. Nu ar fi făcut-o! Dar au intervenit statele europene democrate. Departamentul de Stat al S.U.A., personalități din lumea întreagă. Domnul Iliescu, ca președinte, a ținut să ia parte la eveniment. Emoționat, cel de-al doilea miner al țării (primul miner știm cine a fost), mulțumindu-le pentru ce au făcut, le-a urat: «Să ne vedem cu bine». Are cumva dânsul intenția să se mute pe Valea Jiului? Pentru că țara, (nu cea care o vede conducerea «aleasă» la 20 mai) refuză să accepte dictatura bâtei, a comunismului.
B. MIHAI”.
Sursa: „Dreptatea”, 19 iunie 1990, p. 4.
[Vlad Mihăilă]