„Miercuri, 13 iunie, o zi fatală pentru democrația din România. În București, la orele prânzului, am interceptat și înregistrat pe bandă de magnetofon următoarele dialoguri (prin stație radio), purtate între conducătorii forțelor de poliție.

53 pentru 52:  Puteți să-mi spuneți și mie ce este acolo, ca să fiu în cunoștință de cauză, poate mă mai întreabă și pe mine cineva?

53: Spre biserica Enei se scandează, ne-a lovit în autobuz, ne-a dat foc la microbuz care a ars în totalitate și la un alt autobuz vreo două geamuri sparte. Acolo se scandează puternic, înspre Romarta.

52: Nu v-am înțeles! În momentul ăsta care e situația?

53: Un grup masiv dinspre biserica Enei și pe Edgar Quinet, care scandează puternic, fac gălăgie.

52: Cam cât de mare?

53: 800, 1000.

52: Da, mulțumesc.

30/1 pentru 435. «Pionul» Pășescu să trimită camera la Dunărea, să trimită camera video la Dunărea.

435: Nu au ajuns cele «două».

30/1: Dă prin spatele lui Inter cele două autobuze. Prin spatele lui Inter, că au mai venit aici. Recepție!

435: Da, am înțeles.

53 pentru 52: Nu vine nimeni să ajute totuși la cele două…

52: Vă referiți la Penciuc?

53: De la întreprinderi.

52: Am înțeles că vin din mai multe direcții dar sunt în curs, că acuma au ieșit din schimb și vin către noi; vin și de la Pipera și de la 23 August, vin din mai multe părți. Nu știu dacă ați recepționat.

53: Am recepționat, dar pe unde, cu ce vin? Că dacă vin pe jos…

52: De, toată grija este și de partea conducerii, ca până acum, în preajma serii, adică într-o oră să fie aici. Sunt mereu în legătură cu cine trebuie să fiu, mereu-mereu sunt în legătură. Situația este atât de grea, încât nu mai putem suporta trei sferturi de oră eventual.

53: Suportă oamenii ăștia de atâtea ore, dar știți care e…

52: Nu știu, io gândisem că trebuie să luam tot, absolut tot ce avem. Poate că și de la alte obiective să mai fi luat. Să vorbesc cu colaboratorul Penciu și de la alte obiective de aicia; să mai aducem vreo una-două subunități. Trebuie să avem niște cordoane bune acuma până ies ăștia din schimburi. Nu știu dumneavoastră ce părere aveți.

53: Păi, da, dar deocamdată nu am nimic de acolo, de la pionul Penciuc.

52: Da. Îl chem la mine și mai revin.

54 pentru 53: Mai vin două «bucăți» de la noi spre dumneavoastră în zece minute.

53: Dar acum nu mai avem nici un pion de la dumneavoastră, să știți.

54: Ba sunt, vă raportez!

53: Unde sunt, sunt aici în mijloc?

54: Sunt pe Batiște, sunt subordonați domnului Dobrinoiu și o «bucată» care intră acum de pe partea cealaltă spre…de la piața Revoluției.

53: Bine, îi așteptăm. Îi așteptăm aici la locul care-l știți, în fața teatrului.

52 pentru 53: Vă ascult.

53: Puteți întreba la…dacă mai vin ajutoare? Pentru ca să știm.

52: Am vorbit și vine în mod precis cel puțin două bucăți mari.

53: Rămânem în așteptare atunci, că n-am vrea să stricăm ceea ce am realizat și am ținut până acum.

52: Ar fi cea mai mare greșeală a dvs. Dacă acum am renunța. Dacă mai vin și ăia de la Ploiești stăm și păstrăm tot ce putem, că forțe ne mai vin.

53: La Universitate au ieșit iarăși la balcon și întind din nou «cârpele». Ce comunicați?

[…].

52: A zis că să-i lăsăm pe ăia acolo înăuntru să facă ce știu. Noi să avem grijă afară Îi strângem noi seara mai târziu.

53: E bine.

52: Putem face ceva?

53: Păi cei care s-au implicat ca să păstreze ordinea…Dedesubt sunt ai mei, se aruncă în cap?

52: Nu văd rezolvarea. Nu văd pentru că nu am cu cine vorbi, toată lumea se aruncă în cap, l-am raportat tocmai acum domnului Petrică. Domnul Măgureanu s-a retras, nu știu pe unde e; intră acum în Parlament, intră acum în Senat, oamenii au treburi politice, ce să facem, asta e situația. Nu am putut stăpâni, acolo era vorba că el introduce. Deocamdată să ne ferim să vedem dacă ne aruncă în cap. Ordinul primului ministru este să stăpânim exteriorul până când vin muncitorii.

53: Cine are garanția că vin?

52: Acolo, în zona aia e fierbinte, foarte foarte grea; nu se mai suportă, cum o considerați?

53: E fierbinte. Nu că nu se mai suportă dar nu vine nimeni, uitați-vă și dvs., nu mai vine nimeni.

52: Păi zicea 54 că vă trimite două bucăți.

53: A, dintr-astea da, au sosit într-adevăr, dar e vorba de ceilalți ca să păstrăm ordinea și așa mai departe.

52: Mă ocup special acum de ceilalți. Iau din nou toată gama. Mulțumesc.

52 pentru 53.

52: Vă ascult.

53: Nici întreprinderile, nici de dincolo. Avem oameni loviți de acum.

52: Singura soluție este să așteptăm întreprinderile. Toată lumea spune că vin întreprinderile.

53: De când spun, uitați-vă! Au început să arunce cu sticle incendiare. Ne-au lovit un băiat în față.

52: Foarte greu de rezolvat acum, treaba e că nu am, nu am…cel puțin dacă aș avea așa să apreciez câți vin, nimeni nu știe. Spun că vin, că au plecat de la Pipera, că au plecat de la cutare, și nu au ajuns nici unul. Îmi pică și moralul jos!

31 pentru 425. Nu a venit pionul Gheorghe. A ajuns aici și trebuia să revină foarte repede. E necesar să vină foarte repede, foarte repede.

131 pentru 135: Comunicați!

135: Trei dube, repede că avem mare nevoie! Cât mai multe, cât mai multe. Capacitate mare, capacitate mare.

52 pentru 53: Două atacuri succesive, aruncă cu pietre. Ne mutilăm «aparatul». Un autobuz distrus. Asta a fost sprijinul dat de dvs. Până acum.

52: Să știți că nu mai vine. La 23 August au zis că sindicatele nu au fost de acord să trimită.

53: Cum să-l informați pe domnul președinte? Le dăm foc la toate autobuzele! Asta a fost înțelegerea, vă rog să informați.

53 pentru 424: Comunicați.

424: Vă raportez că nici în zona Pipera nu se observă nici un fel de mișcare.

52: Bine, mulțumesc.

52 pentru 53: Da, am auzit ce ați spus.

53: Reușiți să informați, să știm ce avem de făcut.

52 pentru 53: Ați reușit să informați? Nici colegii nu ne ajută, nici nimeni!

52: Acum urmează să dea telefon la colegi.

52 pentru 53: Iar nimic nu se întreprinde de partea cealaltă? Se devastează și localuri. Autobuzul e distrus.

52: Sunt acum cu domnul Șchiopul ca să bage dânsul niște trupe la Victoriei și aducem noi tot ce avem acolo, de la Victoriei aici.

53: Să știți că nu mai rezistăm mult. L-ați informat pe domnul președinte?

52: L-am informat dar n-are soluție.

53: În condițiile astea înseamnă că le dăm drumul în piață.

52 pentru 53: Nu mai transmiteți nimic că nu se mai poate de acum.

52: Vin două subunități de la Televiziune și de la Victoriei, vin acum.

53: Nu mai avem ce face! Doar dacă vin prin spate, cumva, dar nu mai avem ce face. Am rezistat…Până acum am ținut piața. Am rugat să informați.

52: Dar pe unde să le aducă?

53: De azi dimineață până acum se putea aduce.

PIONUL BRATU sunt DEVIZA: Comunicați: URGENT LA BAZĂ!

La nucleul, da?

La mesteacănul!

53 pentru 54: Mai vin la dvs. Cei care sunt la gurile de metrou. Similar cu acei 70.

Una din bucăți deja a depășit Romana.

53: Dacă nu se urgentează se forțează al doilea cordon. Am ajuns la bază acum.

54: Am înțeles! Vă sun prin…celălalt”.

Sursa: „Dreptatea”, 19 iunie 1990, p. 4.

[Vlad Mihăilă]