„De vorbă cu domnul MARIAN MUNTEANU

REP.: Înțeleg că Liga, această organizație studențească, își păstrează poziția de sprijin pentru Proclamația de la Timișoara, poziție de sprijin față de toți cei care militează împotriva comunismului. Marele atu al acestei demonstrații a fost și este nonviolența, caracterul civilizat și mai ales lipsit de părtinire. Demonstrația aceasta luptă pentru o idee și tăria ei constă tocmai în curățenia luptei.

Ce s-a întâmplat totuși?

M.M.: Au existat o serie de probleme puse din partea unor persoane care au dorit să miște o masă a demonstranților. Susțineau că lupta trebuie dusă cu mai multă hotărâre. Eu nu văd prin ce ar fi mai multă hotărâre deplasarea de pe poziție. Mie mi se pare că punctul de vedere oficial al Ligii, acest mod de protest, a fost foarte eficient tocmai prin caracterul său pașnic și stabil.

Se crease o zonă ce continuă să existe. Apariția aceasta a însemnat ceva extraordinar, faptul că a apărut și că ea există. Mai mult decât atât, s-a încerca și s-a reușit să se păstreze o anumită ținută, o ținută morală, dar și un anumit nivel al discuției.

R.: Așteptați în continuare dialogul?

M.M.: Dacă va fi democrație în țara asta, va exista și dialog.

R.: Liga a declarat, în comun cu celelalte organizații semnatare, retragerea în mod oficial. Nu mai susțineți ideea unei prezențe continue?

M.M.: Noi nu mai puteam susține acest lucru.

Prezența anumitor persoane în Universitate, implicarea acestei instituții, agresivități ale unor persoane, agresivități verbale, deveniseră incompatibile cu punctul nostru de vedere. Colegii au considerat că este bine să ne retragem pentru a rămâne, evident, persoane particulare.

R.: Există divergențe de opinie în cadrul aceleiași idei?

M.M.: Noi am considerat că demonstrația decide, iar când spun demonstrația mă refer la oamenii care sunt în piață. Ei vor decide cum au decis și până acum care va fi modalitatea cea mai bună de acțiune. Inițial am propus să se vină joia și pe fiecare 21 ale lunii. Între timp ne gândeam să găsim cumva niște soluții de organizare a vieții în această zonă. Nu să se desființeze zona, nu ca ea să fie redată circulației, ci să se organizeze. Adică să devină o Agora, dar la un nivel, aș spune, civilizat.

R.: Sunteți împotriva tuturor ideologiilor care contravin democrației?

M.M.: Da, dar totodată noi ca organizație suntem și împotriva atacurilor violente, agresive, la persoană, la organizații. Din păcate, unele persoane nu au înțeles, nu au putut și nu pot să facă distincția între rolul unui om ca reprezentant al unei organizații și persoana sa. Oamenii nu pricep că noi, Liga studenților, avem un statut, că Universitatea are ea însăși un statul și trebuie să-i respectăm o anumită prestanță pe care o are. Unii oameni nu au înțeles să respecte această Universitate așa cum se cuvine. Ideea practică: am fost obligați să închidem Universitatea, să închidem balconul.

R.: Ca urma a vechiului… decret?

M.M.: Nu, am fost obligați să închidem Universitatea pentru a nu intra absolut oricine, deoarece au existat o mulțime de oameni care nu au respectat-o.

Piața a tolerat declarații destul de neconforme cu spiritul ei. Mulți studenți nu sunt de acord cu această acceptare a unor agresivități, a unei demagogii, pentru că a fost practicată uneori destul de ieftin. Acești oameni însă nu înțeleg că totul are o limită. Ei își imaginează că dețin secretul absolut, soluțiile oferite de ei fiind singurele bune.

Oamenii care demonstrează în piață, indiferent de asociații, decid. Pentru că ei sunt demonstranții. În competiția cu violența dinăuntrul demonstrației, violență verbală, demagogia cu un fel de impostură democratică, prefer să las demonstrația să vorbească, să ia o decizie, decât să impun eu cumva prin prezența mea pieței. Eu rămân și demonstrez în continuare, ca orice demonstrant, pentru că fac parte din spațiul acesta și n-am să pot să-l părăsesc niciodată. Am să rămân întotdeauna aici, vin în fiecare zi, stau cât pot de mult, cât îmi permite programul meu de studiu.

R.: Ce răspuns dați atacurilor din presă?

M.M.: Nu am repetat nici un an, niciodată. Am terminat anul I cu 9,87, anul II cu 9,58. Acum sunt în anul III.

Nu am fost președinte al U.A.S.C.R. sau A.S.C. pe facultate. Este o altă minciună ordinară și, în general, cam tot ce se scrie în «Dimineața», «Azi», «Libertatea» și «Adevărul» sunt niște grosolănii ordinare, niște «foi» grosolane care nu merită prea multă atenție. Este totuși absurd că orice semidoct, orice individ cu creier îngust își poate permite să spună tot ce vrea el într-o foaie mizerabilă. Sper să mai existe totuși o justiție, o lege a presei sau a bunului simț măcar.

R.: Observ că ai primit un trandafir. L-ai primit ca floare, pur și simplu, sau ca simbol postelectoral?

M.M.: Sunt convins că l-am primit ca floare. Trandafirul e o floare, chiar dacă unii l-au folosit ca semn. Nu cred că cei care l-au folosit i-au stricat simbolul, iar o floare rămâne o floare și nimeni nu o poate murdări.

R.: Deci, pe viitor rămâi în piață cu gândul, cu sufletul și cu prezența pe cât îți permite timpul tău liber?

M.M.: Voi rămâne cât voi fi LIBER.

Remus Agatinei”.

Sursa: „Dreptatea”, 2 iunie 1990, p. 4.

[Vlad Mihăilă]