„Ieri, până la ora 13,00, în Piața Universității, în afară de un pâlc de 50 de tineri care urlau de mama focului «Jos Guvernul», era liniște. Circulația era fluentă. În jurul orei 14,00 lucrurile se precipită. Din acest moment, în mai multe puncte ale pieței ne-a fost dat să auzim întrebarea din titlu pusă de numeroși cetățeni care priveau consternați de pe margine. Întrebare îndreptățită dacă avem în vedere faptul că din nejustificată inițiativă un grup pestriț de câteva zeci de tineri dubioși s-au postat în fața autoturismelor care circulau în ambele sensuri, blocând cele 6 benzi și ocupând «zona fără comunism». Tartorul, jupânul puștilor – pentru că majoritatea nu depășeau 18 ani – dintre cei care «am stat în casă când au venit minerii că ne era tare frică» – era un pui de «portorican» indigen cu ochelari stil Ray Charles care se erijează în agent de circulație. Am trăit s-o vedem și pe asta: în inima Capitalei afluirea mașinilor pe Batiștei se făcea de Neica-nimeni, spre indignarea oamenilor ce treceau la acea oră prin piață. Și asta în condițiile în care în spatele Hotelului Intercontinental se aflau 3 camioane înțesate cu polițiștii care așteptau… nu știm ce. Poate un ordin de la vreun civil. La 30 de metri un agent de circulație își făcea cu zel datoria dirijând mașinile spre strada Onești. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

-De ce nu faceți acest lucru la Universitate?

-Ce, vreți să mă bată?

-Ați anunțat superiorii prin stație de ce se întâmplă la Universitate?

-N-am stație.

Nu terminăm bine dialogul și vedem un autobuz cu nr. 34-B-6854 plin cu elevi de poliție care, gândeam noi, vor repune ordinea în Piața Universității. Eroare. Autobuzul a luat-o în direcția opusă. În atari condiții ni se pare întemeiată întrebarea: Ce așteptați, domnilor polițiști?

Gheorghe Ioniță

Ion Marin”.

Sursa: „Adevărul”, 19 iunie 1990, p. 3.

[Vlad Mihăilă]