„Duminică seara, Piața Universității a intrat, pentru câteva ceasuri, în stăpânirea extremiștilor. Revăd, stupefiată, chipuri care-mi deveniseră familiare prin ceea ce, timp de aproape 2 luni, au zis și au făcut, mă întreb cine se află, în acest caz, dincolo de gratii. Fiindcă, iată, inși care au aruncat sticle incendiare sau care au condus acțiuni de asediere cum scrie la carte, sunt aici, între partizanii deja regrupați, în timp ce mulți oameni de treabă or fi meditând, la răcoare asupra teoriei relativității…

Constat cu satisfacție că am, până noaptea târziu, confrați cu duiumul în piață. Gazetari străini, mulți reveniți în țară în ultimele zile, așteaptă să se întâmple, în sfârșit, ceva senzațional și – mă înșel oare?! – cam de mult aștepta! Iată și pe cineva de a cărui legitimație specială – eliberată în baza acreditării pentru alegerile de la 20 mai – cineva din piață s-a folosit inclusiv săptămâna trecută… Vor transmite că Piața Universității a fost arhiplină, dar sunt sigură că vor trece cu vederea un mic amănunt: Piața s-a umplut, este adevărat, pentru un ceas-două, după programul de actualități al televiziunii. Au trezit mulți curioși – oameni care, în ultimele zile au înțeles că de atitudinea lor depinde liniștea noastră. «Nu-i nevoie să vină minerii» aud spunând duminică seara. Alegătorii de la 20 mai pot veghea ca rațiunea să nu mai lase loc violenței. Pentru că sinistra zi de 13 iunie să nu se mai repete…

Anica Florescuˮ.

Sursa: „Adevărul”, 19 iunie 1990, p. 3.

[Vlad Mihăilă]