„Dorind a clarifica unele aspecte ale situației în care am fost implicați informăm opinia publică următoarele:
Fără a abdica de la principiile și poziția afirmate în timpul manifestației din Piața Universității, Asociația Studenților Arhitecți a anunțat pe data de 24 mai 1990 retragerea sa de la această manifestație, declarând că forma sa de protest se va materializa prin participarea la manifestația din fiecare joi a săptămânii. Drept urmare, studenții Institutului de Arhitecură nu au mai manifestat de la acea dată, decât în condițiile enunțate mai sus.
În noaptea de 12-13 iunie a.c. spațiul Institutului de Arhitectură a fost violat de către organele de poliție (lucrători de poliție și scutieri, însoțiți de doi civili cu camere de luat vederi ce nu aveau mandat sau împuternicire în acest sens. Aceste organe de poliție au percheziționat întreaga clădire, forțând ateliere de proiectare din care au dispărut instrumente de lucru, și au arestat trei dintre studenții ce rămăseseră peste noapte în institut, pentru a lucra la proiecte de verificare sau de diplomă.
În urma intervențiilor la ministrul de interne și la procurorul general al României, studenții au fost eliberați.
În dimineața zilei de 13 iunie 1990, ca urmare a arestării și molestării celor trei colegi, studenții au declarat grevă de protest. În jurul orelor 11.30 o coloană de câteva sute – până într-o mie – de manifestanți, care scandau «IMGB face ordine», au atacat institutul forțând intrarea, spărgând geamurile și maltratând studenții, situație care, la scurt timp după aceea a generat forme de violență și ulterior escaladarea acestora. Menționăm că studenții Institutului de Arhitectură, deși au fost ținta agresiunii pretinșilor muncitori, ei nu au răspuns în nici un fel actelor de provocare, și afirmăm aceasta în mod categoric, neparticipând la schimbul de violențe ce a avut loc pe data de 13 iunie a.c.
În dimineața zilei de 14 iunie 1990, Institutul de Arhitectură a fost atacat și devastat (și sprijinim această afirmație pe dovezi și mărturii) de către o masă bestială de mineri înarmați cu rângi, bâte, topoare, furtune de cauciuc prevăzute cu obiecte metalice la capete, parte dintre ele fiind abandonate la noi în facultate. Precizăm că aceștia au fost conduși până în fața Institutului de Arhitectură de către o mașină de poliție cu gigafon, se orientau foarte bine în interiorul Institutului și afirmau că recunosc pe unii dintre studenți. Au fost maltratați cu sălbăticie un număr de 16 studenți aflați în Instiuttu, care disperați încercaseră să se baricadeze într-un atelier, precum și portarul aflat în serviciu.
Pagubele sunt greu de evaluat, materializându-se în distrugerea aparaturii, a mobilierului și fondului de carte și prin furturi.
Aceste bande de mineri a căror cruzime și bestialitate ne este imposibil de reprodus prin limbaj, prin atrocitățile comise au desfășurat un adevărat masacru, hăituind și mutilând sute de studenți, intelectuali și oameni din alte categorii în baza simplei supoziții că ar putea avea opinii contrare autorităților și regimului instaurat, au instituit o teroare fără precedent nici chiar în timpul dictaturii ceaușiste și a revoluției din decembrie, supunând la umilință populația Bucureștiului. Aceasta le-a permis în pofida eforturilor conducerii Institutului de Arhitectură și a studenților, să mențină monopolul asupra institutului, fapt ce a condus la o nouă jefuire a sa în noaptea următoare. Menționăm în ceea ce ne privește că afirmația primului ministru la conferința de presă din data de 15 iunie 1990, conform căreia devastarea institutului nostru, mutilarea portarului și a studenților nu s-ar datora minerilor, este cu totul nefondată și tendențioasă – urmărind dezinformarea opiniei publice – întrucât ea a fost făcută înaintea procuraturii în institut. Mai menționăm în legătură cu cele prezentate de domnul Petre Roman, că noi nu am susținut că minerii și-ar fi abandonat diversele «obiecte din echipament și dotare», datorită grabei, ci pur și simplu în urma acțiunilor de jaf și furt prin care ei și-au însușit bunurile studenților și ale institutului, inclusiv instrumente, articole de vestimentație și încălțăminte sportivă.
Un exemplu concludent ce vizează campania de calomnii la adresa noastră și de dezinformare a opiniei publice, îl constituie și declarația dată pe postul național TVR, duminică seara 17 iunie 1990, din partea agenției Rompres conform căreia demonstrația din Piața Universității de la acea dată ar fi organizată, printre alții de … «Liga Studenților Arhitecturii»; menționăm că în Institutul nostru nu există o astfel de organizație, organizația noastră numindu-se «Asociația Studenților Arhitecți».
Consiliul Asociației Studenților Arhitecți
Președinte stud. Arh. Alexandru Baboș”.
Sursa: „???ța Universității”, 12-20 iulie 1990, p. 2.
