„Săptămâna trecută, mai exact la 22 iunie, data atacului german împotriva URSS de acum aproape jumătate de secol, celebrul punct de control Charlie din sectorul aliat al Berlinului, una din cele mai vechi relicve ale «Războiului Rece», a fost demontat, urmând a-și lua locul într-un muzeu, ca un fel de «memento», al epocii de confruntare, din fericire astăzi pe cale de dispariție.

Timp de 29 de ani, acest punct de control a rămas neclintit pe Friedrich-Strasse, o stradă îngustă în aproprierea «zidului rușinii», fiind considerat un adevărat simbol al hotărârii puterilor occidentale de a menține, cât de cât, libertatea de mișcare între zona vestică și cea estică a Berlinului. «În acest moment părăsiți sectorul american» avertiza o inscripție cu litere mari pe toți cei care se aventurau să treacă de acest punct de control pentru a intra în Berlinul răsăritean. Și invers: trecerea punctului de control Charlie (botezat după numele generic pe care soldații americani îl dau oricărui străin) era pentru est-berlinezi un vis de cele mai multe ori de neatins.

Punând parcă punctul final al unei perioade de tristă amintire, o uriașă macara a ridicat ghereta care adăpostea soldații de pază americani, în aplauzele miniștrilor de externe ai celor două Germanii și ai celor patru puteri victorioase din cel de-Al Doilea Război QMondial – SUA, URSS, Marea Britanie, Franța – care au rostit scurte cuvântări exprimând satisfacția pentru ceea ce ei au descris a fi «zorile unei ere noi de cooperare».

Berlinezii care priveau din blocurile de locuințe învecinate au izbucnit în urale, comandanții militari în uniformă de paradă s-au fotografiat reciproc în fața gheretei ce se înălța treptat în văzduh, peste o mie de ziariști, fotoreporteri și cameramani se îmbulzeau pentru a imortaliza momentul, în timp ce o orchestră americană intona «Berliner Luft» («Aerul Berlinului»), imnul neoficial al fostei capitalei germane.

Se știe că una din primele spărturi efectuate anul trecut de berlinezi în zidul care le împărțea în două orașul a fost tocmai în apropiere de punctul de control Charlie. Acum când zidul, practic, nu mai există, prezența punctului de control devenise și ea inutilă. Cei care-l vor contempla în viitor ca exponat de muzeu se vor minuna, desigur, de ce a trebuit să treacă atâta vreme până când să se ajungă la concluzia inutilității «războiului rece» și a urmărilor sale monstruoase.

R.C.”.

Sursa: „Adevărul”, 29 iunie 1990, p. 4.