„Manifestația din Piața Universității din București demonstrează lumii nu numai voința de libertate a poporului român, ci și maturitatea sa în politică și democrație, rămasă aproape intactă chiar și după 45 de ani de dictatură comunistă. Faptul acesta ce ne-a ridicat din nou în ochii lumii, izolând de popor regimul neocomunist al lui Ion Iliescu, pune în lumină vocația românilor pentru libertate și demnitate. Suntem un popor apt pentru democrație, putem și vom putea reconstrui democrația în cetatea noastră, indiferent cât de puternice vor fi resturile comuniste regrupate sub siglele F.S.N.

În Piața Universității din București se hotărăște drumul spre libertate al poporului român. Este o luptă surdă și îndelungată, civilizată și înălțătoare, eroică și tragică, sublimă și dătătoare de speranțe, este o luptă maraton cu o putere tirană și surdă, construită pe furt, pe agresivitate, pe inuman și spirit primitiv. Această putere ne aduce în Europa și în lume rușine și numai rușine. Și este, această putere, din aceeași malefică esență care a generat puterea ce-a strivit cu tancurile sutele de studenți, anul trecut, în Piața Tienanmen din Beijing, urmașă totodată a celei care în decembrie 1989 în aceeași fac sacrificiul de sine. Nu în primul rând sute și mii de oameni.

Acum, în Piața Universității din București, zi și noapte, câteva sute de oameni fac sacrificiul de sine. Nu în primul rând pentru ei sau pentru alții, mulți sau puțini, ci pentru libertatea, demnitatea și democrația acestei țări. Idealul lor spre libertate este intersectat cu divinitatea ce sălășluiește în fiecare muritor. Sunt oameni de toate vârstele și profesiile. Alma mater este cu ei. Floarea inteligenței acestei țări este cu ei. În fiecare după-amiază, zeci de mii de oameni sunt cu ei. Aici, în Piața Universității din București, se făurește gloria de azi și de mâine a poporului român.

Îi este dat acestui popor să lupte din nou cu o putere sinistră, necruțătoare, fără milă și Dumnezeu. Și, la fel ca precedenta, această putere nu este venită de-aiurea, ci e crescută dintre noi, buruiană rea. Tocmai de aceea, dorința de libertate se înfrățește cu cea de urgentă purificare morală.

Aici stă crezul și inima fără de odihnă a acestei manifestații ce ține afișul politic al Europei de două săptămâni încoace – în vrerea și puterea noastră de a ne purifica moral atâta împilare, umilință, suferință, întuneric în suflete și conștiințe.

Încet, sub incidența acestui torent de moralitate, de puritate morală, Puterea necruțătoare se năruie…”

Sursa: „Dreptatea”, 8 mai 1990, p. 1.

[Vlad Mihăilă]