„Numeroși «oameni de bine», cu o alură specifică, cu mersul țanțos, uneori cu mâinile băgate ostentativ în buzunare, totuși regulamentar sau nu străbat zilnic prima «Zonă Liberă de Neocomunism» a României.

Ținând cont că trecerea prin «Golania» sau rămânerea în «Zonă» pentru o perioadă mai îndelungată de timp nu sunt oprite prin vreo lege interioară care să fie funcționabilă doar în acest perimetru, prezența acestor este menită să impurifice aerul, să creeze o atmosferă încărcată de tensiune în și așa mult tensionatul spațiu din centrul Capitalei.

Tim pde 43 de zile s-au perindat pe aici zeci de binevoitori care-și exteriorizează animozitatea față de ceea ce se întâmplă în Piață, fie cu glas tare (determinând un număr mare de persoane să-i înconjoare, probabil veniți cu misiunea de a polariza atenția), fie trecând în liniște și aruncând priviri tăioase care te fixează, studiindu-te.

Să aibă ei scopul de a crea panică, dezorientare, de a dezbina și a împrăștia pe locuitorii acestei pașnice «Zone»?

Oricum, în atmosfera încărcată și supraîncărcată de refuzul unui dialog cel puțin conciliator și, mai mult decât atât, de prezența în corturi a unui număr de 15 persoane care continuă de aproape o lună o grevă a foamei protestatară (fără a li se acorda din partea guvernului – ieri provizoriu, mâine legitim – un minimum de atenție absolut îndreptățită) aceste intervenții ale unor persoane care în mintea și inima lor se află în afara baricadei – creează doar o reacție senină probată de nenumărate ori – aplauze. Iar aceste aplauze însoțesc persoana vizată până la ieșirea din limitele restrânse ale «Zonei Libere de Neocomunism». După ce marți, 5.06.1990, la orele 13,00 împrejurimile au fost «curățate» de bișnițari (care împietau cu prezența lor puritatea creată în «Zonă») fără ca acestora să le fie teamă să revină «cu forțe proaspete» și cu «cu provizii noi» în circa o oră, seara, în jurul orelor 22,00 un individ pătrunde în Piață și îl aprostrofează pe vorbitorul aflat la tribuna improvizată cu cuvintele: «Mă, măta ție îți dă bani?» (conform declarației martorului ocular Constanța Ionescu). Este întâmpinat imediat cu aplauze, privirile se concentrează asupra lui, oamenii îl înconjoară, nu înainte ca, în momentul în care acesta se întoarce cu spatele la tribună, dând să plece, să fie observată o pată umedă pe asfalt, un miros înțepător în aer și nenumărate persoane care acuză, toate în același timp, usturimi la ochi, lacrimi și imposibilitatea de a vedea câtva timp.

Făptașul sau doar cel care a creat agitația necesară aruncării fiolei lacrimogene a fost legitimat imediat. Se numește Petrescu Gheorghe Virgil, cu domiciul în Târgu-Jiu, Str. 9 Mai, bl. A16, ap. 59, sc. A2, născut în comuna Popânzălești, județ Dolj, posesor al buletinului de identitate seria D.G. nr. 353633, absolvent al ASE-ului în Craiova, actualmente căpitan la UM 42940, finanțe și contabilitate.

Acesta n-a recunoscut faptul că se află în stare de ebrietate, cu toate că era imposibil să nu se constate acest fapt. I s-a dat drumul și a plecat proferând amenințări și injurii de o calitate a limbajului contestabilă.

Judecați și dumneavoastră datele oferite. Aveți libertatea  să constatați și să credeți și să vă explicați acest mic incident din Piața Golanilor. Noi n-am făcut decât să relatăm cu veridicitatea unui martor ocular.

Odette Hanganu”.

Sursa: „Dreptatea”, 7 iunie 1990, p. 1, 4.