„Reproducem în continuare din lucrarea «GUIDELINES FOR INTERNATIONAL ELECTION OBSERVING» (Linii directoare pentru observarea internaţională a procesului alegerilor), alcătuită de Grupul International Juridic pentru Drepturile Omului, organizaţie neguvernamentală cu sediul la Washington, câteva din criteriile de bază avute în vedere în derularea activităţilor pe care sunt chemaţi să le desfăşoare observatorii străini invitaţi la alegerile dintr-o anumită ţară, în cazul de faţă la scrutinul din 20 mai din România.

Observatorii străini – se arată în considerentele preliminare ale «Liniilor directoare» – pot fi trimişi în misiune pentru: a asigura elaborarea unui raport independent, imparţial şi obiectiv, care să evalueze electoral într-o anumită ţară; a stimula participarea la procesul electoral, raportând, totodată, orice act major de manipulare a acestuia; a contribui la asigurarea integrităţii procesului electoral. La aceasta s-ar putea adăuga evaluarea situaţiei generale în ce priveşte drepturile omului, în măsura în care o asemenea evaluare poate influenţa legitimitatea procesului electoral.

Factorii principali meniţi să călăuzească activitatea observatorilor sunt: a) reputaţia de independenţă, imparţialitate şi obiectivitate a persoanei respective; b) capacitatea de a vorbi limba ţării-gazdă.

Alţi factori, care se cuvin a fi avuţi în vedere includ capacitatea persoanei respective de a înţelege şi a determina aplicarea legilor electorale; cunoaşterea şi înţelegerea normelor internaţionale cu privire la drepturile omului; expertiză în ce priveşte procedeele electorale; experienţă practică în activitatea politică; cunoştinţe despre ţara-gazdă; participarea la alte misiuni similare; capacitatea de a conduce investigaţii cu caracter faptic; în fine, capacitatea de a relata în mod corespunzător situaţiile constatate.

În măsura posibilului, o misiune alcătuită din observatori trebuie să cuprindă persoane din diverse ţări, de diferite rase şi din rândul unor diferite grupări etnice, aparţinând ambelor sexe. Observatorii vor fi prezenţi în ţara-gazdă cu cel puţin patru zile înaintea datei alegerilor. Atunci când e posibil, cel puţin un observator din partea fiecărei echipe trebuie să rămână în ţara-gazdă până când sânt cunoscute rezultatele.

Durata prezenţei unei echipe de observatori depinde de: obiectivele organizației care tutelează echipa respectivă; raporturile anterioare ale observatorilor cu ţara gazdă; mărimea echipei; disponibilitatea unor observatori calificaţi pentru a rămâne o durată mai lungă de timp; existenţa fondurilor financiare necesare.

Observatorii se vor întâlni cu o sferă cât mai largă de participanţi la procesul politic din ţara respectivă. O deosebită însemnătate prezintă întâlnirile cu oficialităţi guvernamentale, lideri de partid şi candidaţi, cu membri ai organismelor guvernamentale însărcinate cu procesul electoral, precum şi cu reprezentanţi ai unor organizaţii instituţionale de frunte, cum ar fi sindicate, asociaţii profesionale, grupuri care militează pentru drepturile omului, organizaţii religioase şi cu caracter etnic. Asemenea întâlniri trebuie să aibă loc anterior zilei alegerilor şi după aceea.

Observatorii trebuie să urmărească cu atenţie relatările care apar în mijloacele de informare locală pe toată durata vizitei în ţara gazdă.

Observatorii se vor deplasa în ţara gazdă pentru a realiza o evaluare independentă a situaţiei în legătură cu alegerile şi a investiga plângerile în sensul existenţei unor acţiuni de manipulare a procesului electoral.

Discuţiile trebuie astfel conduse încât să se asigure dreptul fiecărei persoane de a discuta liber orice subiect. Ca atare, în timpul deplasării lor, observatorii nu vor fi întovărăşiţi de membri ai forţelor de securitate guvernamentale sau orice alte persoane a căror prezenţă ar putea intimida pe cel cu care se discută. În plus, observatorii urmează să dispună, de regulă, de proprii lor interpreţi pentru a se reduce la minimum posibilitatea intimidărilor.

Observatorii sunt chemaţi să împărtăşească informaţiile obţinute omologilor lor tutelaţi de alte organizaţii, în vederea creşterii volumului de informaţii la dispoziţia tuturor observatorilor.

Observatorii sunt chemaţi să nu se amestece în operaţiunile de votare, chiar dacă în timpul acestor operaţiuni se înregistrează probleme serioase, afară doar daca autorităţile locale solicită, în mod expres, sprijin din partea lor.

Echipele de observatori sunt chemate să acopere cât mai multe centre de vot posibil în ziua alegerilor. Deosebit de importantă este prezenţa observatorilor la încheierea votării şi la numărătoarea voturilor.

În concluziile finale cu privire la procesul electoral, observatorii sunt chemaţi să aprecieze dacă imperfecţiunile intervenite în acest proces au ca rezultat distorsionarea voinţei cetăţenilor. Chiar dacă concluziile finale sunt favorabile, observatorii sunt chemaţi să raporteze imperfecţiunile constate în desfăşurarea procesului electoral.

Observatorii trebuie să ia în considerare toate dovezile prezentate, chiar dacă nu se bazează pe observaţii directe, atâta timp cât există garanţia credibilităţii sursei respective.

Pentru asigurarea condiţiilor minime ale unor alegeri libere şi corecte sunt necesare următoarele condiţii în ţara gazdă: inexistenţa unor îngrădiri ale dreptului fiecărui cetăţean de a participa la activităţile politice, inclusiv asigurarea secretului votului şi a dreptului de a fi ales; respectarea libertăţii de expresie, a libertăţii de asociere şi a libertăţii de întrunire pentru a se permite organizarea şi desfăşurarea campaniei electorale şi a se asigura informarea cetăţenilor cu privire la candidaţi şi problemele în dezbatere.

Pentru asigurarea unor alegeri libere şi corecte este, de asemenea, necesară respectarea strictă a corectitudinii procesului de votare; observatorii trebuie să se asigure dacă unui candidat sau altuia, ori unui partid sau altuia care întrunesc numărul de voturi prescrise prin lege li se va asigura accesul fie la mandatul respectiv, fie la putere.

Organizaţiile tutelare sunt chemate să observe în continuare situaţia din ţara gazdă, să se asigure că persoanele cu care s-a discutat nu sunt supuse unor tratamente discriminatorii şi să determine dacă rezultatele electorale sunt respectate.

În spiritul acestor considerente, aşa cum sunt ele expuse în lucrarea amintită, decizia ţării noastre de a invita observatori străini constituie o garanţie în plus a corectitudinii scrutinului din 20 mai, prezenţa lor, la care se adaugă, bineînţeles prevederile Legii electorale, excluzând orice posibilitate de mistificare a voinţei alegătorilor; totodată, această decizie este apreciată, pe plan internaţional, ca o contribuţie la întărirea încrederii pe continent.

Dealtminteri, însuşi preşedintele S.U.A., George Bush, a descris această hotărâre ca fiind «un pas constructiv», iar membrii delegaţiei Consiliului Europei, care au vizitat nu demult Bucureştiul, au declarat că invitarea observatorilor reprezintă o importantă verigă pe calea dezvoltării colaborării dintre România şi acest for internaţional.

Cu atât mai lipsite de orice temei au apărut, în aceste condiţii, ştirile care au circulat, la un moment dat, în presa occidentală în sensul că Guvernul român ar fi renunţat la invitarea observatorilor. Asemenea născociri răuvoitoare au primit dezminţirile cuvenite. Se ridică însă întrebarea: cine are interesul să fie propagate asemenea zvonuri? Şi în ce scop? Oare nu tocmai pentru a perturba şi în acest mod desfăşurarea normală a alegerilor?

R. CĂPLESCU”.

Sursa: „Adevărul”, 15 mai 1990, p. 4.

[Vasile Grigore]