„…Sâmbătă, 16 iunie, orele 18.15. În Piața Romană, în fața magazinului de cosmetice, sunt împrăștiate manifeste scrise de mână, cu următorul text: «Români! Asociați-vă grupării dreptate și frăție! Revoluția continuă. Golanii».

…Duminică, 17 iunie. Începând de la ora 19 până la ora 20, în Piața Universității se adunaseră câteva mii de persoane, fiind total blocată circulația autovehiculelor spre Piața Romană. Lume de tot felul: cu copii în brațe, cu copii mai mărișori ținuți de mână, cu câini în lesă, oameni care au venit singuri sau cu întreaga familie. În centrul zonei dintre troiță și strada Batiștei, pe carosabil, un grup de tineri sa în fața aparatelor de filmat ale ziariștilor străini scandând: «Jos Iliescu!», «Jos comunismul!», «Asasinii», «Iliescu judecat» și alte lozinci. Se «intonează» așa-zisul imn al golanilor.

…ORA 20.45. De jur-împrejurul pieței se adună o altă mulțime de oameni, care nu îndrăznesc să se avânte în centrul zonei. Aici unii dintre ei au curajul să se declare în dezacord cu manifestanții. În colțul străzii Batiștei, de pildă, un grup de cetățeni care locuiesc în apropiere își exprimă nemulțumirea că de aproape două luni de zile, seară de seară, nu pot să doarmă liniștiți, că sunt nevoiți să-și trimită noaptea copiii pe la rude și cunoștințe. Sunt sfătuiți de câțiva manifestanți să-și schimbe locuința.

…ORA 21.15. În Piață nu apare nici un «lider», totul pare că se desfășoară la întâmplare. Când și când, grupuri de 20-30 de manifestanți se deplasează în fugă dintr-un colț în altul al Pieței. Un asemenea grup înconjoară, în fața hotelului Intercontinental, o doamnă în vârstă și o conduce într-un «huooo…» prelung spre strada Batiștei. Mulți dintre ei strigă: «Fără violență!». Numai că este greu să stăpânești mulțimea. Un cetățean încearcă să o lovească pe doamna respectivă cu picioarele. Este observat și apostrofat. Dar lașul nu recunoaște și, încet, încet se ascunde în mulțime.

Același lucru se petrece un sfert de ora mai târziu cu o altă doamnă în fața Restaurantului «Pescarul» și peste o jumătate de oră cu un domn în vârstă care, înspăimântat, o ia la fugă printre mașini, spre spitalul Colțea. Nu lipsesc îndemnurile unor cetățeni: «Fără violență!», dar cine poate sta locului când vede îndreptându-se spre el grupuri de oameni foarte agitați, unii dintre ei – ce-i drept, puțini la număr – mai duhnind și a băutură.

În general, la această oră atmosfera din Piața Universității continuă să fie foarte agitată: se cântă, se scandează lozinci, se lovește cu pumnii în troleibuze, se discută cu înfierbântare în grupuri mai mari sau mai mici în care nimeni nu ascultă de nimeni. Totul este să nu-i contrazici pe cei care vorbesc. Un cetățean se mută de la un grup la altul și spune că el s-a reîntors din America, că acolo este adevărata democrație, un altul face același lucru îndemnând oamenii să nu mai scandeze «Jos Iliescu!», pentru că a fost ales de 85 la sută din populație, să se strige «Iliescu judecat». Și se strigă.

…ORA 22.40. La una din intrările în stația de metrou îl zăresc pentru câteva clipe pe domnul Florin Mitu, crainic la Televiziune. Numai pentru câteva secunde, pentru că este înconjurat îndeaproape de un grup de manifestanți care îi huiduie. Se strigă din nou «Fără violență», dar din cauza mulțimii nu apuc să văd ce s-a întâmplat cu crainicul Televiziunii în momentul când a coborât scările în stația de metrou.

Între timp, mulți dintre cei prezenți, deși rândurile lor se mai răriseră, se îndreaptă în grabă spre Institutul de Arhitectură, în fața căruia și-a făcut apariția un tânăr cu un microfon și o stație de amplificare, de la un picup. Vrea să se facă auzit, dar stația funcționează foarte prost. Se prezintă a fi Daniel (Măeraș?!), președintele Ligii socio-culturale «Tineretul pentru o nouă Românie», sau așa ceva. După el iau cuvântul Cătuneanu Clement, care afirmă că a fost primul cetățean care a folosit în 1988, în fața Ambasadei Americane, sticla incendiară, apoi se prezintă un student ca fiind de la Institutul Politehnic București, un inginer chimist și secretarul asociației autointitulată «Alianța poporului». De la tribuna improvizată se propune să se meargă la Televiziune, însă o parte din cei din piață nu sunt de acord, afirmând: «Așa ați făcut și pe 13 și apoi ați plecat. Instigatorilor, jos de la tribună!». Vine propunerea să fie chemată Televiziunea la fața locului, dar nu sunt de acord alții.

…ORA 23.40. Cineva informează pe cel de la tribună că la Televiziune s-a prezentat o delegație care ar fi anunțat revendicările celor din piață. La întrebarea dacă știe cineva despre acest lucru, se răspunde printr-un «Nu» colectiv. Așa că, se propune să se stabilească ce revendicări să fie solicitate guvernului. Unii propun ca primul punct să fie elaborarea unei legi a presei, alții «Jos Iliescu», judecarea vinovaților pentru evenimentele din 13-15 iunie etc., etc., dar nici în această privință nu se ajunge la o înțelegere. După cum nu se ajunge la consens nici în ceea ce privește cui să i se adreseze revendicările: Guvernului, Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale sau Parlamentului? În fine, se ajunge la concluzia să se formeze un comitet de inițiativă care să organizeze activitatea viitoare a manifestanților.

…ORA 0,20. Mulți, foarte mulți din cei prezenți în Piața Universității s-au reîntors la casele lor. Ici-acolo, grupuri de cetățeni discutau într-o atmosferă mai calmă. În fața Institutului de Arhitectură, unde se discutau problemele organizatorice, era ceva mai multă agitație. Curând, însă, într-o oră, o oră și jumătate, aveau să se risipească și ei, de bună voie și nesiliți de nimeni. Cert este că unii au plecat din Piață total convinși, alții deloc, de oportunitatea acestei manifestații.

Iordan Ștefănescu”.

Sursa: „Adevărul”, 19 iunie 1990, p. 1, 3.

[Vlad Mihăilă]