„Dacă acești oameni, de toate vârstele, majoritatea tineri, și de toate profesiile – studenți și muncitori, cum se scandează – care manifestează pentru eliberarea țării de impostura comunistă, dictatorială și represivă, se pot numi golani, atunci declin competența în materie de respectabilitate și cer să fiu admis în Uniunea Golanilor Manipulanți din Piața Universității.
Fiindcă este evident că numai niște iresponsabili, niște indivizi fără conștiință morală și națională, niște golani, ce mai, pot scanda, cu zâmbetul pe buzeși doliu în inimă, palizi și nedormiți, însetați și nemâncați, însă inepuizabil, refrenul imnului national DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂME. Se scandează LIBERTATE ȘI ROMÂNIA. Zile și Nopți.
Numai nișre iresponsabili, degradați de la huligani (Decembrei 1989), golani (Aprilie 1990), pot trăi, asumându-și integral, acel DRAMATISM ROMÂNESC al barierei în calea libertății și prosperității, căreia îi contrapun o baricadă în calea despotismului communist, transformând dramatismul în BUCURIE și sărbătoare a conștiinței eliberate de frică.
Numai niște golani pot înfrunta noaptea, frigul și ploaia, bastoanele și cizmele represiunii, aplaudând, cântand ODĂ BUCURIEI, dansând în ploaie HORA UNIRII, murmurând CÂNTECUL LUI IANCU, însoțindu-se cu preoți și măicuțe, simțind prezența lui Dumnezeu pe pământ, scandând DOMNUL E CU NOI, rostind, la flacăra lumânărilor înnoite, CHRISTOS A ÎNVIAT DIN MORȚI, CU MOARTEA PRE MOARTE CĂLCÂND.
Numai niște golani pot iubi PROCLAMAȚIA DE LA TIMIȘOARA manifestând pentru ea, refuzând să creadă că ea este, cum li se tot repetă de sus, capul răutăților, nodul discordiei, fitilul destabilizării țării. Numai niște golani nu pot uita că Timișoara e începutul Revoluției Române. Numai niște golani își pot închipui că au datoria să înfăptuiască, pașnic și sublim, o nouă revoluție, sub deviza ASTĂZI CAPITALA MÂINE TOATĂ ȚARA.
Numai niște golani pot aprecia persoane gen Gabriel Liiceanu. Numai niște golani își pot permite luxul unui imens consum de energie, cu spor interior, pentru o idee care îi depășește și, în același timp, îi consființește ca indivizi. Numai niște golani pot manifesta, nebunește-dezinteresat, arzând pentru dreptate, unindu-se pentru libertate, însetându-se pentru adevăr, înfometându-se fiindcă s-au săturat de surogate și disperare. Numai niște golani mai pot crede în validitatea unor astfel de criterii existențiale.
Numai niște golani pot fi capabili să răspundă cu luciditate și fragilă neînficare la violență și amenințare. Numai niște golani își pot închipui că, din 21-22 Aprilie, UNIVERSITATEA BUCUREȘTI concentrează tot ce are mai autentic SPIRITUL ROMÂNESC. Numai ei se pot lăsa manipulați de propria conștiință.. Numai niște golani pot avea impertinența să creadă că libertatea nu înseamnă mai puțină coadă la ceva mai multă mâncare, iar democrația nu constă în legi «îmblânzite» de un tată al națiunii în aparență mai bun.
Numai niște golani își pot permite să râdă – cu orice risc, chiar cu riscul să moară de râs – de inconștiența și responsabilitatea națională a oricui și-ar putea închipui că se poate eterniza o minciună. Numai niște golani pot refuza cultul personalității. Numai niște golani pot tulbura somnul națiunii. Numai niște golani au căderea să nu uite că în Decembrie au fost numiți huligani. Fiindcă numai niște golani pot scanda JOS COMUNISMUL.
Roxana Iordache”.
Sursa: ,,România liberă” , 27 aprilie 1990, p. 2.
[Anca Aldescu]
