„S-a înființat «Universitatea Ecologică București», cea dintâi instituție particulară de învățămînt din România. Acestei premiere pe plan național i se mai adaugă una, la nivel mondial. Pentru că este și prima instituție ecologică din lume.

Faza proiectelor a fost depășită. Noua universitate este, acum, o realitate. A fost obținut avizul Ministerului Învățământului. A fost nevoie și de acordul Comisiei Naționale pentru Industrie Mică și Servicii. L-a primit. Pe această bază, s-a eliberat autorizația de funcționare, «Din punct de vedere juridic instituția noastră este viabilă – ne-a spus domnul profesor universitar Dolphin Drimer, rectorul Universității Ecologice. Avem convingerea că vom reuși sa-i conferim deplină viabilitate și în planul procesului de învățământ».

La toamnă, primii studenți își vor ocupa locurile în amfiteatre. Ei vor fi specializați în patru domenii: medicină, drept, inginerie, științele naturii. Pentru fiecare domeniu va funcționa o facultate. Cât privește durata studiilor, ea va fi de șase ani la medicină și de cinci ani pentru celelalte facultăți.

Pregătirea ecologică este numitorul comun al celor patru facultăți. În anii superiori, studenții vor fi orientați cu precădere către specializări ce-i vor pune  în situația  de a fi apărători ai naturii și ai omului. Vor fi pregătiți ingineri care să rezolve probleme tehnice necesare asigurării purității apelor, aerului, solului sau care să realizeze măsurarea electronică a gradului de poluare, computerizarea informațiilor ecologice. În domeniul dreptului vor fi formați specialiști care să apere, pe baza legilor juridice, legile naturii. Se cere a fi amintită și însemnătatea raportului om-natură în medicină: acest raport va constitui o direcție majoră de studiu în facultatea de specialitate.

Întrebat, cândva, de ce nu ies actori talentați de la conservator, Caragiale a răspuns: «Pentru ca nu intră tineri talentați». Va reuși noua universitate să atragă tineri talentați, care să  devină viitori specialiști cu pregătire înaltă? Domnul profesr Drimer recunoaște că aceasta este o problemă-cheie. Un fapt este cert: nu se va organiza concurs de admitere. Principiul va fi: intră cine vrea, rămâne cine poate. Examenele vor fi riguroase. De fapt un astfel de sistem se practică în numeroase țări ale lumii. Și rezultatele sunt superioare celor obținute în instituțiile în care se organizează examenele de admitere.

Desigur, fiind vorba de o instituție particulară, vor fi percepute taxe. Nu există oare riscul ca să devină o universitate a bogaților? Ni se răspunde că un astfel de risc va fi evitat. Pentru că, pe parcursul studiilor, vor fi organizate concursuri pentru burse. Sunt șanse să fie atrase burse de la întreprinderi și din străinătate pentru 80 la sută dintre studenti.

Există însă riscul ca numărul candidaților ce se vor înscrie să fie mai mare decât capacitatea spațiului de învățământ. Într-o astfel de situație se va recuge la o selecție. Vor fi folosite sisteme cunoscute în statele democratice. Cum anume se va proceda, va hotărî senatul.

Firește, entuziastmul trezit de apariția unei universități particulare nu este general. Sunt și multe rezerve, determinate îndeosebi de contradicția cu gratuitatea învațămîntului. Dar oportunitatea ei este de necontestat. România are, în prezent, în jur de opt studenți la o mie de locuitori. Suntem pe ultimul loc în Europa. Țările vecine au 12-14 studenți la o mie de locuitori. Acest număr crește număr crește cu cât ne îndreptăm spre vest, depășind 50 în S.U.A. Se impune să fie lichidate grabnic aceste decalaie. Numai în anul întîi numărul locurilor în facultăți ar trebui să crească cu peste 30.000. Statul nu are mijloace. De aceea, este necesar să fie antrenați și întreprinzători particulari.

Libera inițiativă poate da rezultate bune și în învațamînt. Ea poate da rezultate bune și în învățămînt. Ea poate antrena și o noua cursă a calității.

A.P. Comănescu”.

Sursa: „Adevărul”, 9 mai 1990, p. 3.

[Ștefan Nedelcuță-Apope]