„După pauză reținem afirmația domnului Cazimir Ionescu: «Este evident că vor să destabilizeze țara». (S-a referit la manifestanții de la Universitate). Ar mai fi urmat apelurile către oamenii de bine…

Urmează o ceartă cum credem că la Universitate nu s-a înregistrat. Protagoniști: parlamentarii.

Domnul Iliescu intervine cu noi știri: «grupurile de huligani din nou s-au adunat, atacă rândurile de milițieni (sic!); este clar că este o intenție de a provoca poliția. Dincă Dumitru, provocator de meserie, prezent la toate acțiunile agresive, violent de la 12 ianuarie, 18 februarie» este și acum în fruntea manifestanților. I se atrage atenția că domnul Dincă a fost prezent și pe 21 decembrie 1989. «Asta nu-l scuză pentru asemenea acte. Este o încălcare flagrantă a regulilor stabilite de către noi», răspundem domnul Iliescu.

Domnul Lup a dat dovadă de maturitate politică în intervențiile sale. La fel și domnul Tocaciu, care, printre altele, a arătat că politica nu trebuie făcută pe stradă. Domnul Jerbas încearcă un apel la rațiune, calm și ordine însă reușește doar pentru moment să facă liniște.

Ne surprinde neplăcut afirmația domnului Liviu Lazăr, care refuză să facă parte dintr-o comisie pentru deschiderea unui dialog cu manifestanții, motivând că este președintele unui partid creștin, iar în piață, nu sunt creștini…

Domnul Nica Leon venit dintre manifestanți prezintă revendicările și numărul prezent: 15-20 mii. Din acest moment nu se mai vorbește despre golani sau huligani, ci despre… dânșii.

Răspunderea pentru nemulțumirile poporului, așa cum arată domnul Cerveni, nu o poartă C.P.U.N., ci guvernul.

Se mai susține ideea că poliția a incitat mulțimea prin însăși prezența ei numeroasă și mai mult: bine înarmată cu bastoane și pistoale.

Mai înregistrăm provocarea doamnei Iuliana Storn (nu știm dacă am scris corect numele de familie), pe cât de confuză și neargumentată, pe atât de ilară. Încercarea de a discredita P.N.Ț.-c.d. este imediat demascată de domnul Diaconescu.

O comisie se deplasează la fața locului”.

Sursa: „Dreptatea”, 26 aprilie 1990, p. 3.

[Vlad Mihăilă]