„În ziarul nostru nr. 42 din 2 iunie a.c., a apărut articolul «Despre puritatea golanilor», semnat «Ochiul», în care sunt citate numele unor persoane acuzate pentru anumite fapte. Aș vrea să mă explic într-o problemă de principiu.
Atâta timp cât este vorba de fapte penale, juridicește contestate, nu am nimic de comentat.
Când este vorba de incriminări politice, cum este cazul învinuirii unor persoane că ar fi legionare, sau ar face parte din familii legionare, nu pot rămâne indiferent față de poziția luată de ziarul al cărui director onorific sunt.
Chiar dacă lucrurile sunt adevărate, faptul că pe linie ascendentă sau colaterală, în familii, s-ar găsi foști legionari, nu îndreptățește acuzarea personală a celor citați.
Pe unii din cei incriminați îi cunosc personal și îi respect – cum ar fi Ana Blandiana, care, indiferent de apelurile ce s-ar face la ascendența sa, a luat o poziție curajoasă anticeaușistă, cu riscul de a-și vedea sacrificată, pentru totdeauna, vocația sa literară. Un poet adevărat, pe care îl așteptăm, în continuare, în cetatea semnificativă a culturii, la dimensiunea personalității sale, în literatură dezbărată – pentru totdeauna – de cenzură.
Oricum ar fi, divergențele de credință politică nu justifică atacurile personale.
Este adevărat, asemenea moravuri se mai întâlnesc în presa noastră – avem exemplele unor ziare cum este cazul «României libere» – unde directorii, onorifici sau nu, rămân impasibili la calomniile ce se proferează în paginile ziarelor respective la adresa Domnului Iliescu – care nu este nici mai mult nici mai puțin decât președintele țării, ales cu 85 la sută din voturile concetățenilor noștri.
Nu dorim să urmăm această cale și, ca atare, în numele ziarului și în mod public aducem scuze celor incriminați pe nedrept.
Alexandru Bârlădeanu”.
Sursa: „Azi”, 5 iunie 1990, p. 1.
[Vlad Mihăilă]