La 1 iunie 1899 apărea primul număr al periodicului „Gazeta juridică”, „organ bi-mensual al Societății Studenților în Drept” („bi-mensual” înseamnă de două ori pe lună), sub îndrumarea unui comitet de redacție format din Const. Alex. Popescu, M. Mavrodin, V. Ulvinianu, I. Vulturescu, C. Xeni.

            Reproducem în pasajele următoare articolul intitulat „Geneza Gazetei” în care este explicat care au fost motivele care i-au determinat pe membrii Societății Studenților în Drept să înceapă publicarea propriei reviste, la sfârșit de secol XIX, în stilul de scriere al aceleiași perioade.

            Ne interesează foarte mult să aflăm aceste motive și contextul apariției periodicului „Gazeta juridică”, mai ales că era o inițiativă venită din partea studenților („intențiunea noastră are un caracter escepțional”) și la final credem că vă veți convinge că argumentele studenților erau cât se poate de bine întemeiate.

            „Geneza Gazetei

            Simțim nevoia de a justifica apariția revisteǐ de față, care trebue să stabilească raporturǐ științifice între noǐ și public, cu atît maǐ mult cu cît grație unuǐ tradițional scepticism la noiǐ, cititoriǐ ar putea considera ca prea timpurie această apariție. Recunoaștem că intențiunea noastră are un caracter escepțional, dar socotim, că teama de a nu părea presumțioșǐ e o virtute mediocră, și-ǐ preferăm riscul și avantagiile curajuluǐ de inițiativă.

            Apariția și consolidarea acesteǐ reviste trebue să dovedească că studențiǐ nu vor să se perpetue în socoteala lor reputația, une-orǐ de pasivitate intelectuală, alte-orǐ de o activitate în care cetățeanul prevalează intempestiv pe student. De altminterǐ, această puțin faimoasă reputație nu e  de cît exagerarea vre-uneǐ atitudinǐ pasagere, pe care studențimea a luat-o în certe împrejurărǐ. Alături cu espansiunile sentimentale de ordin social, pe care le aveaŭ în comun: în specialitatea lor științifică, studențiǐ lucraŭ în mod individual. Necesitatea uneǐ elaborărǐ colective însă, maǐ ales în materie de învățământ superior, e de o așa evidență, în cît studențiǐ în drept, în numele cărora scrim aci, s’aŭ organisat în societate. Astă-zǐ după cincǐ anǐ de la înființare, Societatea e în toată vigoarea tinerețiǐ. Tot-d’a-una s’a lucrat în ea cu o seriositate impunătoare și esclusiv asupra materiilor de drept. Pe lîngă conferințe și relatărǐ, care aŭ avantagiile lor speciale, ținîndu-se seamă că membriǐ vor fi magistrați saŭ avocațǐ, s’au organisat discuțiunǐ contradictoriǐ în formă de pledoariǐ, înaintea unuǐ tribunal compus din membriǐ Societățiǐ. E un noviciat ale căruiǐ avantagiǐ nu se pot contesta: pe de o parte se capătă dicțiune și facultatea de a prinde ușor argumentele adversaruluǐ, calitățǐ necesare unuǐ avocat, pe [de] altă parte, dexteritatea de a conduce desbaterǐ saŭ de a redacta o hotărîre, calitățǐ necesare unuǐ magistrat.

            Acum, Societatea a voit să aibă un organ de publicitate. E în firea uneǐ individualitățǐ care e convinsă de siguranța existențeǐ eǐ, să se și afirme în afară, de sigur, în măsura pe care ‘i-o vor dicta interesele și puterea. Și avem motive să credem că o gazetă juridică e necesară tuturor.

            În adevăr, literatura noastră juridică e fórte redusă. Avem un număr suficient, dacă nu un surplus de avocațǐ, și prisosință de concurențǐ pentru cel d’întîǐ post vacant de magistrat, dar aproape nicǐ un autor, ceia ce însemnează că la noǐ se reproduce mult, dar nu se produce maǐ nimic. Se pretinde poate că această situație nu e precară? Știm cuvîntul: Aŭ scris atîtea celebritățǐ străine asupra dreptuluǐ, în cît e inutil să maǐ scriǐ. Ceǐ carǐ răspund așa, nu vor uita cu toate acestea, să critice la cea d’întîǐ ocasiune soluțiunile unora din celebritățǐ pentru a legitima pe ale altora. Dar dacă sunt controverse în drept, și fiecare știe ce trebue să creadă în privința lor, obiecțiunea nu maǐ are rost. Regretabil e însă, că se pretextează lipsa de teren, acolo unde e indolență.

            Nu avem nicǐ un tratat complet de drept, cîte-va începuturǐ numaǐ, cu atît maǐ puțin monografiǐ. Literatura juridică periodică e representată prin Dreptul și Curierul judiciar, carǐ daŭ cîte un articol pe săptămînă. Ori-cît de escelente ar fi aceste articole, sunt vizibil insuficiente, maǐ ales că poartă în mare parte asupra jurisprudențeǐ. Așa în cît, lăsînd la o parte că sunt atîtea puncte de doctrină care așteaptă soluțiune; reformele, care se fac, fie în sistemul dreptuluǐ nostru, fie în administrația luǐ, sunt comentate de reporteriǐ gazetelor politice, carǐ n’au nicǐ interesul, nicǐ capacitatea de a o face, a specialiștilor.

            Societatea studenților în drept, ținînd seamă de aceste motive și de împrejurarea că necesitățile profesiuneǐ nu lasă spiritelor în drept timp și pentru a scri, crede că va fi bine primită gazeta sa.

            Avem convingerea, că coloanele acesteǐ gazete vor fi ilustrate cu articole datorite bine-voitoruluǐ concurs al unor avocațǐ, magistrațǐ și maǐ ales al eminenților și iubiților noștri profesorǐ.

            Se va scri în primul rînd, asupra problemelor juridice, fiind-că soluțiunea acestora e de un interes imediat. Se va face apoǐ un loc destul de larg sociologieǐ de a căreǐ înaltă importanță nu se maǐ îndoesc, ceǐ carǐ aŭ avut ocasiunea să o cunoască cît de puțin. Ea va ocupa cu atît maǐ mult pe studențǐ, cu cît figurînd în noul program al facultățiǐ, studiul eǐ devine și o necesitate oficială. Cîmpul sociologieǐ e prea vast, pentru ca cestiunile presentate în linii marǐ ex-cathedra, să nu aibă nevoe de ulterioare desvoltărǐ integrante. Se vor publica încă, discuțiile contradictoriǐ, pe măsură ce se vor face în ședințele Societățiǐ, și actualitățǐ din străinătate, printr’o corespondență anume organizată. În sfîrșit, cestiunile atingînd interesele generale ale studenților în drept, vor fi discutate și dorințele lor relevate în limitele unuǐ disciplinǐ severe.

            Această confesiune de credință, e socoteala noastră de acasă. Pretindem că ea se va potrivi cu cea din tîrg și ne bazăm în primul rînd pe forța și pasiunea de a lucra a Societății; în al doilea, pe puternica presumpțiune că ni se va face o primire bine-voitoare. Dacă această presumpție va deveni siguranță de fapt, visul nostru se va fi realisat.

Comitetul”.

 

Sursa: „Gazeta juridică”, nr. 1, 1 iunie 1899, pp. 1, 2.