Născut în anul 1927 în localitatea Cristian, din județul Brașov, George Ciucu a fost un important matematician, profesor universitar și membru corespondent al Academiei Române. După terminarea studiilor preuniversitare la Brașov, a urmat Facultatea de Științe din București în anul 1946. Cum doar la doi ani distanță a fost decretată reforma învățământului și în urma altor acte legislative Facultatea de Științe a fost transformată în Facultatea de Matematică (Matematici) și Fizică, Ciucu absolvit în anul 1950 această din urmă facultate. Tot atunci, a fost remarcat și numit asistent universitar și ulterior a avansat în cariera didactică. În anul 1957 a primit titlul de doctor în urma susținerii unei teze coordonate de Octav Onicescu și Cassius Ionescu Tulcea.

Principalele ramuri ale matematicii în care Ciucu și-a adus contribuția au fost teoria probabilităților, teoria jocurilor, teoria așteptării și statistica matematică. Printre cărțile scrise sau la care a colaborat Ciucu, enumerăm: Introducere în teoria probabilităților și statistică matematică (împreună cu V. Craiu), Teoria probabilităților și statistică matematică (alături de Gh. Mihoc și V. Craiu) și Introducere în teoria așteptării (scrisă cu Gh. Mihoc), Teoria jocurilor (în colaborare cu Marius Iosifescu, Radu Theodorescu).

În prefața lucrării Introducere în teoria probabilităților și statistică matematică se scria despre importanța și mai ales actualitatea statisticii matematice, care începuse să fie din ce în ce mai prezentă în formarea unui număr mare de specialiști. Un alt subiect de actualitate (la finalul anilor 1960) a fost cercetat de Ciucu și în lucrarea Introducere în teoria așteptării, un subiect care interesa deopotrivă pe matematicieni și economiști și mai ales pe cei care coordonau activitatea și interacțiunea dintre oameni, mașini și obiecte, cu aplicații directe printre altele în stocajul materialelor, organizarea rațională a magazinelor, a centralelor telefonice, analiza traficului rutier, aerian sau maritim. Aflăm și că teoria așteptării „își are originea în colaborarea dintre economiști, ingineri și matematicieni în vederea găsirii unei soluții optime a problemei încărcării cât mai raționale a unor centrale telefonice, astfel ca pe de o parte, cererile de servicii ale abonaților să fie cât mai prompt satisfăcute, iar pe de altă parte, capacitatea centralelor să fie cât mai bine folosită”.

O altă teorie matematică și cu aplicații la fel de largi este și teoria jocurilor. Și aceasta din urmă teorie a făcut obiectul unei cărți semnate de Ciucu, care îi reliefează caracterul aparte al acestei teorii, astfel: „Spre deosebire de majoritatea teoriilor matematice care nu ajung să fie cunoscute de nespecialiști și care nu constituie o preocupare pentru un public mai larg, teoria jocurilor se bucură de un deosebit interes și anume tocmai pe planul aplicațiilor și interpretărilor economice”. Este de asemenea, menționată și prima lucrare despre teoria jocurilor apărută în România, cea a lui Octav Onicescu (Strategia jocurilor cu aplicații la programarea liniară, 1961), un alt matematician și profesor strălucit al Universității din București.

Pe lângă activitatea profesională, George Ciucu a îndeplinit și mai multe funcții, atât administrative, cât și politice, naționale și internaționale. Între 1972 și 1981, Ciucu a fost inclusiv rector al Universității din București, succedându-i-se celui de-al doilea mandat de rector pe care Jean Livescu l-a îndeplinit între 1968 și 1972 (prima oară a fost rector în perioada 1959-1963). Pe timpul mandatului său de rector, Nicolae Ceaușescu a primit diploma de doctor honoris causa al Universității din București (1973), distincție care i-a fost imediat retrasă după căderea regimului comunist, în chiar anul Revoluției, 1989. Faptul a contribuit și la ascensiunea în ierarhia politică a lui George Ciucu, dar trebuie scris că astfel de distincții, poate chiar mai prestigioase, i-au fost acordate dictatorului român și de către alte instituții, inclusiv internaționale, și că până la urmă era un element propriu (dar nu exclusiv) și regretabil al epocii.

De asemenea, în perioada în care George Ciucu a exercitat această funcție, îl găsim pe acesta ca profesor în cadrul Facultății de Matematică, în Catedra de Informatică și Calculul Probabilităților, alături de profesori precum Mircea Malița sau Dragoș Vaida.

George Ciucu a fost un matematician care a încercat să răspundă prin activitatea sa profesională unor preocupări curente ale societății în care a trăit și ale cărui merite au fost recompensate de-a lungul vremii cu mai multe premii și distincții („Gh. Lazăr” al Academiei, Profesor emerit al RSR și altele).

Bibliografie

***, Vademecum. Universitatea din București, București, 1979.

Ciucu, G., Craiu, V., Introducere în teoria probabilităților și statistică matematică, București, 1971.

Ciucu, George, Iosifescu, Marius, Theodorescu, Radu, Teoria jocurilor, București, 1965.

Mihoc, Gh., Ciucu, G., Introducere în teoria așteptării, București, 1967.

Mihoc, Gh., Ciucu, G., Craiu, V., Teoria probabilităților și statistică matematică, București, 1970.