Născut în Iași, George Emil Palade a urmat studiile preuniversitare în localitatea de naștere și în Buzău, iar în 1936 a absolvit Facultatea de Medicină a Universității din București ( „sub supravegherea” unor mentori precum Grigore T. Popa, André Boivin sau Francisc Rainer). Tot aici, a obținut și titlul de doctor în medicină, cu teza Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparativă (1940), iar la trei ani distanță a devenit și conferențiar universitar la Catedra de Anatomie a Facultății de Medicină din București.

George Emil Palade (1912-2008)

Foarte interesant ni s-a părut momentul din cariera lui Palade, când și-a dat seama care este menirea sa, și anume unde poate el să ofere ce-i mai bun din priceperea, voința și energia sa, până la urmă cheia unui destin uman luminat:

„Hotărârea de a mă dedica cercetării fundamentale a fost dictată de două motive. Mai întâi, mă tulbura ideea că există o diferență, aproape o prăpastie, între ce știam eu ca medic și speranțele pe care bolnavii și le puneau în mine. Perspectiva de a deveni medic într-un cabinet sau într-un spital mă nemulțumea. Suficiența, schematismul și plafonarea căreia îi cădeau victime cei mai mulți dintre colegi m-ar fi împins fără îndoială spre blazare, spre ratarea adevăratei mele chemări, care era «incursiunea în necunoscut». Aventura științifică, dacă vrei. Mă interesa să pătrund în profunzimea fenomenelor biologice. Să lucrez acolo unde bântuie îndoielile, unde se naște știința. De aceea, mi-am ales ceea ce americanii numesc «Basic Science». Pilonii pe care se sprijină medicina. Așa că după un an, un an și jumătate, am abandonat clinica lui N. Gh. Lupu și am rămas numai la Rainer, la anatomie” (Iftimovici 2007:23).

După ce în anul 1946 a părăsit România, Palade a luat drumul SUA (California), acolo unde a derulat mai multe cercetări de microscopie electronică, sub conducerea lui Albert Claude. Savantul român a desfășurat cercetări în citologie, punând în evidență ribozomii sau corpusculii care-i poartă numele. Cercetările sale au fost răsplătite cu mai multe premii și medalii de-a lungul timpului (Warren Triennial, Passano, Lasker, T, Duckett Jones, Gairdner, Louisa Gross Horwitz, Dickso, Brown-Hazen, Schleiden Medaille, Henry Gray, Nationale Medal of Science), fiind încununate în anul 1974 cu Premiul Nobel în Fiziologie și Medicină (împreună cu Albert Claude, Christian de Duve, „pentru descoperirile lor privind organizarea structurală și funcțională a celulei”), pe când lucra la Yale University, School of Medicine.

Atmosfera din jurul primirii Premiului Nobel în Stockholm (Suedia) a fost descrisă de Palade astfel:

„Timp de o săptămână, premiile Nobel reprezintă evenimentul central al vieții suedeze, ceremoniile larg popularizare de ziare și radio-TV polarizând atenția întregii națiuni. Cred că nici în Anglia, țară cu o veche tradiție în fast, nu s-ar putea capta curiozitate și profundul respect al tuturor categoriilor sociale față de laureați. Nu e vorba de ceremonia propriu-zisă, onorată de prezența regelui și a reginei, a membrilor guvernului, a întregului corp diplomatic, a zeci de oameni de știință și cultură, unii veniți din alte țări, ci și de recepțiile la care ești invitat. Deosebit de impresionantă este aceea de la Palatul regal. Primirea, apoi masa oferită de monarhi în cinstea laureaților sunt de un fast ieșit din comun. Serviciul este hieratic, somptuos, cei care te servesc la masă poartă costume de epocă” (Iftimovici 2007:114).

Palade a fost membru al mai multor instituții prestigioase (Academia de Arte şi Ştiinţe din New York, Academia Americană de Ştiinţe, Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România), inclusiv al Academiei Române, ca membru străin și membru în mai multe colegii editoriale de reviste prestigioase. În onoarea lui, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă din argint dedicată aniversării a 100 de ani de la naşterea lui George Emil Palade. De asemenea, , în România este sărbătorită din anul 1994 (la 20 de ani de la primirea Premiului Nobel) Ziua cercetătorului și proiectantului la 19 noiembrie, ziua de naștere a lui George Emil Palade. În anul 2007, cu un an înaintea morții sale la o vârstă venerabilă (94 de ani), a fost distins cu Ordinul „Steaua României” în grad de Colan.

Bibliografie

Iftimovici, Radu, George Emil Palade. Spovedania unui învingător, București, 2007.

http://www.pas.va/content/accademia/en/academicians/deceased/palade.html, accesat la 19.11.2021.

https://www.nobelprize.org/prizes/medicine/1974/palade/facts/, accesat la 19.11.2021.

Andrada Floria, Laurențiu Ungureanu, Emil Palade. Fabuloasa poveste a primului Nobel românesc, https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/emil-palade-fabuloasa-poveste-a-primului-nobel-romanesc, accesat la 19.11.2021.

https://www.bnr.ro/EmisiuniDetails.aspx?idd=1722&WebPageId=726, accesat la 19.11.2021.

https://www.agerpres.ro/documentare/2021/11/19/19-noiembrie-ziua-cercetatorului-si-proiectantului-din-romania–816384, accesat la 19.11.2021.