Născut în anul 1928 la Brăila, Gheorghe Moca a urmat studiile preuniversitare în localitate, iar ulterior le-a încheiat și pe cele universitare, la Facultatea de Drept a Universității din București, în anul 1951, și în același timp și Școala Superioară de Partid „A. A. Jdanov”.

Gheorghe Moca a fost cadru didactic la Catedra de Drept Public, având în grijă disciplinele de Drept internațional public și Relații și organizații economice internaționale. În afara carierei academice, Moca a ocupat și funcția administrativă de decan al Facultății de Drept (1976-1981), urmând mandatului deținut de Ion P. Filipescu în perioada 1972-1975, dar și pe cea de director al Institutului de Cercetări Juridice, încorporat Universității din București în anul 1975.

Gheorghe Moca a publicat mai multe lucrări, dintre care enumerăm: Natura și forța juridică a hotărârilor Adunării Generale ONU, Suveranitatea de stat și dreptul internațional contemporan, Suveranitatea de stat: teorii burgheze, Cooperarea statelor în domeniul drepturilor omului, Relații și organizații economice internaționale, Drept internațional public, Probleme ale cetățeniei în dreptul internațional.

În lucrarea Suveranitatea de stat și dreptul internațional contemporan, Moca explica ceea ce se înțelegea prin conceptul de suveranitate de stat, la momentul scrierii (1970):

„Însemnătatea suveranității de stat în condițiile contemporane este legată de faptul că relațiile internaționale au căpătat astăzi un caracter mondial, având ca trăsătură principală participarea statelor de pe toate continentele globului pământesc; indiferent de dezvoltarea economică și potențialul militar, de sistemul social-politic, fiecare stat, mare sau mic, poartă răspunderea pentru soarta păcii, contribuția sa constructivă fiind indispensabilă rezolvării echitabile a problemelor actuale ale cooperării internaționale. Este de la sine înțeles că, în aceste condiții, respectarea suveranității de stat și a intereselor naționale ale fiecărui popor constituie singura bază rațională și acceptabilă, corespunzătoare aspirațiilor popoarelor, pentru organizarea păcii, pentru asigurarea securității internaționale și cooperării multilaterale dintre state” (p. 7).

De asemenea, autorul a abordat și aspecte precum corelația cu celelalte principii fundamentale în afara respectării suveranității de stat, implicațiile juridice în relațiile și în organizațiile internaționale, analiza concepțiilor „burgheze”, suveranitatea de stat și națională în condițiile socialismului.

În privința caracteristicilor dreptului internațional și a relațiilor internaționale în anii 1980, Moca aprecia în lucrarea Dreptul internațional public (1989) că:

„Abordarea dreptului internațional ca fenomen socio-politic, situat în sfera relațiilor interstatale, impune totodată relevarea trăsăturilor și însemnătății sale specifice; sub acest ultim aspect, dreptul internațional se manifestă astăzi ca factor de influență și condiționarea  evoluției democratice a vieții internaționale, a menținerii păcii și securității internaționale, definind astfel bazele desfășurării normale a raporturilor dintre state. Este vorba deci de un raport de intercondiționare, în care cei doi termeni – relațiile dintre state și dreptul internațional contemporan – păstrându-și trăsăturile proprii, se află totodată într-un proces continuu de întrepătrundere, de influențare reciprocă” (p. 8).

Gheorghe Moca a fost un cadru didactic la Facultatea de Drept a Universității din București, predând disciplinele Drept internațional public și Relații și organizații economice internaționale, mai ales într-o perioadă în care regimul comunist, în special prin Nicolae Ceaușescu, se erija în apărătorul păcii la nivel global și ducea o intensă campanie de diplomație. Prin urmare, abordând un subiect cu mare vizibilitate în epocă, Moca a încercat să jaloneze între rigorile unei discipline de drept și presiunile unui regim dictatorial, formând generații de absolvenți care să fie bine pregătiți pentru societatea de atunci. Cu siguranță, ca și în cazul multor altor cadre didactice care și-au desfășurat activitatea în perioada comunistă, și pentru Gheorghe Moca vor apărea în perioada următoare mai multe documente care ne vor ajuta să reconstituim mai bine detaliile biografice, dar și să înțelegem alte aspecte privitoare la învățământul superior și societatea din acea perioadă.

Bibliografie

Andreescu, Mihail M., Facultatea de Drept a Universității din București 1859-2009. File de istorie, București, Monitorul Oficial R.A., 2009, p. 131, 217, 224.

Baias, Flavius A. (coord.), Pop, Paul (coord.), Bogrea, Ștefan (coord.), Soare, Vlad-Cristian, Albumul decanilor: 1859-2008, București, Editura Hamangiu, 2019, p. 255-258.

Butoi, O. (red.), Universitatea din București. Vademecum 1979-1980, Tipografia Universității din București, 1980, p. 179-186.

Moca, Gheorghe, Suveranitatea de stat și dreptul internațional contemporan, București, Editura Științifică, 1970.

Moca, Gheorghe, Dreptul internațional public, vol. I, București, [f. e.], 1989.

https://muzeu.unibuc.ro/ro/decanii-facultatii-de-drept-a-universitatii-din-bucuresti/, accesat la 15.12.2021