Lancrănjan, Ion
(1901-1979)
Asistent la Facultatea de Teologie
Catedra de Teologie Morală
Născut în Sebeș, județul Alba
„Am asistat, astfel, la o continuă ponegrire a evului mediu, fiind considerat, când un ev al întunericului, când o epocă de barbarie, când o noapte de o mie de ani, când o perioadă de timp în care preocupările primordiale erau îndreptate spre viața de dincolo fără a ține seama de nevoile vieții pământești. Poate nici o altă epocă din istorie n’a fost atât de vast calomniată ca aceasta. Aceste epitete sunt însă prea exagerate, pentru a fi și exacte. Căci, nu numai din punctul de vedere al interesului religios – care, după cum se știe, era pe primul plan al preocupărilor învățaților din acest timp ba chiar din punct de vedere onest și obiectiv științific, e inadmisibil să faci istoria filosofiei, sărind de la Plotin, la Fr. Bacon și Descartes, peste o perioadă de aproape un mileniu și jumătate, ca și cum nimic nu s’ar fi cugetat în acest formidabil interval de timp”.
„Studiind problema reabilitării filosofiei creștine-medievale, scopul nostru a fost să punem în lumină sintetică lucrările mai de seamă cari s’au săvârșit, în ultima jumătate de veac, în jurul acestei gândiri; să scoatem în evidență controversele ce s’au ivit în această chestiune; să subliniem aporturile acelora ce s’au îndeletnicit cu studierea epocii medievale; și să arătăm particularismul acestei gândiri ca și punctul ei de legătură între filosofia antică și cea modernă, sintetizând, astfel, străduințele de câteva decenii ale învățaților, cari s’au ocupat cu evul mediu, datorită cărora s’a putut creia o nouă atmosferă, pe cât de justă, pe atât de necesară pentru înțelegerea reală a culturii și filosofiei medievale.
Făcând acest lucru, suntem perfect convinși că, aceste încercări de reabilitare a gândirii medievale au adus reale servicii istoriei filosofiei înseși, contribuind, totodată, la îmbogățirea patrimoniului de gândire și desăvârșire umană”.
Sursa: Ioan Lancrănjan, Încercări de reabilitare a gândirii creștine medievale. Studiu de sinteză, București, 1936, p. 5-8.
„Printre figurile reprezentative ale creștinismului genuin, unul care depășește timpul și locul în care a trăit, devenind și unul din marii oameni ai omenirii, este sf. Ioan Chrisostom. Noblețea sa sufletească, larga sa orientare culturală și religioasă, râvna sa neobosită pentru desăvârșirea sa și a altora, eroismul idealului creștin, într’un cuvânt, personalitatea sa morală, face din sf. Ioan Gură de Aur, un stâlp, nu numai al ortodoxismului, ci al creștinismului integral. Prin el nu numai veacul al IV-lea al erei noastre se înalță, ci toate veacurile creștine. Și nu numai Antiochia care l-a dat se cinstește, ci toate metropolele de cultură și civilizație creștină. Ele este și rămâne o făclie aprinsă pe culmile cele mai înalte ale vieții spirituale creștine, menită să lumineze de-a-pururea cărările vieții umane spre limanul mântuirii sale”.
Sursa: Lancrănjan, Ioan, Personalitatea morală a Sf. Ioan Chrisostom, București, 1937, p. 4.
Lucrări scrise:
Lancrănjan, Ioan, Încercări de reabilitare a gândirii creștine medievale. Studiu de sinteză, Teză, București, 1936.
Lancrănjan, Ioan, Memoriu de titluri și lucrări, București, 1937.
Lancrănjan, Ioan, Personalitatea morală a Sf. Ioan Chrisostom, București, 1937.
Lancrănjan, Ioan, Probleme moral-religioase, București, 1940.
Lancrănjan, Ioan, Personalitatea morală a Sf. Ioan Chrisostom, ediția a II-a, București, 1940.
Lancrănjan, Ioan, Orientări spre România Nouă, București, 1942.
Lancrănjan, Ioan, Două-altare. Credința și cultura, București, 1943.
Lancrănjan, Ioan, Între naționalism și democrație reală. Auto-apărare, București, 1945.
